Schi Alpin

1.Definiție: Schiul alpin este cel mai popular sport montan de iarnă, practicat cu ajutorul unui echipament special format din: schiuri, clăpari și bețe. Schiul a evoluat de la o activitate utilitară la o activitate de timp liber și de performanță, practicându-se în special în țările alpine.

2.Scurt istoric:

"Născut din schiul nordic" (despre care istoricii spun că a apărut odată cu apariția omului în regiunile nordice ale continentului nostru), schiul alpin își găsește rapid adepți, la început datorită entuziasmului austriacului Matyas Zdarski (considerat părintele acestui sport), cel care a înființat prima școală de schi alpin la Lilienfeld, în Austria (unde schiul alpin este considerat sport național). Specific tehnicii acestei școli era folosirea unui singur baston, mai lung decât cele din zilele noastre.

Pe 19 martie 1905 Zdarski organizează "o demonstrație practică a noii tehnici alpine" la Lilienfeld, pe o pantă a muntelui Mukencogel, la care i-au parte 24 de concurenți formați la școala sa, iar spectacolul oferit a fost mult gustat de public. Organizatorul întocmește un document al cursei, consemnând pentru fiecare concurent: vârsta, greutatea și fotografia, apoi parcursul cu ansamblul celor 85 de porți, ca și derularea întrecerii. Acestui concurs îi urmează altele în 1906 și 1909.

Răspândirea schiului în Europa se datorează pe de o parte aceluiași Zdarski, care vizitează mai multe orașe din diferite țări, printre care și Brașovul, în anul 1908, pentru a demonstra noua tehnică și ași face adepți, iar pe de altă parte, introducerii schiului în pregătirea unor subunități ale armatelor austriece și franceze.

Intrarea în circuitul internațional al schiului alpin se datorează însă englezului Arnold Lunn, care stabilește primele regulamente pentru coborârea "liberă" și slalom și organizează, împreună cu lord Roberts de Kandahar, primul concurs de coborâre la Montana, în anul 1911 și primul concurs de slalom, după cele ale lui Zdarski, la Muren în anul 1922 (ambele localități în Elveția).

Cu prilejul întâlnirii Lunn - Schneider, cei doi hotărăsc instituirea unui concurs de combinată alpină (coborâre și slalom) sub denumirea Arlberg-Kandahar, și botezată așa în cinstea locului de desfășurare și în amintirea cupei oferite de lord Roberts la prima coborâre de la Montana.

Acest concurs va cunoaște în timp un mare succes, fiind programat din 1931, alternativ, la St.Anton și Muren, iar mai apoi și la Chamonix (Franța). De remarcat că această competiție se desfășoară și în zilele noastre, fiind unul din principalele repere ale Cupei Mondiale.

Recunoașterea oficială a noilor probe și a regulamentelor propuse de Lunn va avea loc la Congresul F.I.S. din 1930 de la Oslo (Norvegia), iar primul Campionat Mondial se va desfășura un an mai târziu la Muren.

Intrat în circuitul marilor competiții, susținut din ce în ce mai mult la cluburile de schi care se înființează în toată Europa, schiul alpin va fi acceptat pentru prima dată la Jocurile Olimpice 1936, la Garmisch Partenkirchen (Germania), cu proba de combinată alpină, masculin și feminin (primele J.O. de iarnă avuseseră loc în 1924 la Chamonix).

Spectaculozitatea probelor și audiența crescută a schiului alpin fac ca la J.O. din 1948 de la Saint Moritz (Elveția), pe lângă combinata, slalomul și coborârea să fie acceptate ca probe de sine stătătoare.