Sănătatea oamenilor și virusurile hepatice

Extras din referat Cum descarc?

1. Introducere
Hepatita este o boala infectioasa de natura virala, microbiana sau toxica a ficatului care consta in distrugerea celulelor hepatice. Este o maladie care face aproape la fel de multe victime ca SIDA, cauzand aproximativ 1,4 milioane de decese in fiecare an, au anuntat, la Geneva, expertii de la Organizatia Mondiala a Sanatatii. 
Din cele 1,4 milioane de persoane care au murit din complicatii generate de hepatita, 90% au contractat hepatita B si hepatita C, boli care se fac vinovate de declansarea a doua treimi din totalul cazurilor de cancer hepatic pe plan mondial.
Dupa incindenta bolii, Romania se afla printre primele locuri in Europa, din cauza costului ridicat al tratamentului, conform programului Casei Nationale de Sanatate, numai 1% din bolnavi sunt tratati cu medicatie antivirala.
2. Definitie si clasificare
Virusurile hepatice sunt grupate virusuri care desi apartin unor familii distincte, cu caracteristici diferite (genom, replicare, evolutie a infectiei, cai de transmitere), au in comun tropismul principal pentru hepatocite. Ca urmare, toate aceste virusuri determina hepatite cu manifestari clinice variabile:
-  infectii asimptomatice
-  simptome clinice acute: fatigabilitate, greturi, varsaturi, febra, icter
-  forme clinice anicterice cu simptomatologie atipica (pseudo-gripala, pseudo-reumatismala, manifestari cutanate eruptive)
-  hepatopatii cronice (simptomatice sau asimptomatice).
Exista mai multe forme ale bolii ca: 
2.1. Virusul hepatic A, 
2.2. Virusul hepatic B, 
2.3. Virusul hepatic C, 
2.4. Virusul hepatic D, 
2.5. Virusul hepatic E, 
2.6. Virusul hepatic F
Indiferent de agentul cauzal, boala se manifesta la inceput prin simptome nespecifice, uneori febra usoara, lipsa apetitului, emeza (greturi, vomitari), scaderea randamentului fizic si psihic, ca si dureri abdominale, urina devine de culoare inchisa, fecalele de culoare deschisa si apar forme icterice. Boala produce de regula in final ciroza, sau cancer de ficat.
Strategia mondiala are ca scop cinci virusuri hepatitice (A, B, C, D si E), cu atentie particulara pentru hepatitele B si C.
Hepatitele virale A si E sunt infectii cu transmitere prin aliment si apa, care pot duce la izbucniri epidemice in comunitati cu apa nesigura si sanitatie deficitara. Nu duc la infectie cronica sau boala cronica hepatica si nu exista tratament specific. Prevenirea se face prin imbunatatirea conditiilor sanitare, masuri de siguranta a alimentului si prin vaccinare.
Hepatitele virale B si C sunt infectii cu transmitere prin sange, cu procente semnificative de transmitere in etapele timpurii ale vietii, prin injectii nesigure si procedure medicale, mai rar prin contact sexual. 
2.1 Virusul hepatic A 
Apartine genului Heparnavirus din familia Picornaviridae. Anterior HAV a fost clasificat ca apartinand genului Enterovirus (desemnat ca enterovirus 72) insa deosebirile constatate intre HAV si enterovirusuri privind rezistenta in mediul extern, la agenti fizici si chimici, au determinat actuala incadrare.
1.1.1 Morfologie si structura. 
Virionul are forma sferica, avand diametrul de 27 nm. Nu prezinta anvelopa. Capsida are simetrie icosaedrica iar genomul este ARN monocatenar, cu polaritate pozitiva. In compozitia capsidei intra 4 proteine virale structurale (VP1-VP4) si 7 proteine nestructurale asociate cu mecanismele de replicare. Proteinele structurale ce formeaza subunitatile nucleocapsidei sunt situate la capatul NH2-terminal, iar replicaza virala specifica se gaseste la capatul COOH-terminal al proteinei precursoare.
1.1.2 Replicare 
Virusul hepatitic A (HAV) are tropism hepatocitar datorita existentei unor receptori specifici pe suprafata hepatocitelor. Mecanismul de replicare nu este inca pe deplin elucidat, el desfasurandu-se probabil similar cu cel al enterovirusurilor.
1.1.3 Patogeneza
Calea de patrundere a HAV in organism este cea fecal-orala. Infectia este favorizata de faptul ca HAV are capacitatea de a rezista perioade indelungate in mediu umed. Sursa de infectie este omul bolnav care, mai ales in perioada preicterica, este un intens excretor de virus. Contaminarea fecala a surselor de apa, in zone cu standard igienico-sanitar scazut, constituie modalitatea principala de infectare.
In orice caz, sediul initial de replicare al HAV este intestinul. Urmeaza apoi o perioada scurta de viremie dupa care virusul ajunge la nivelul ficatului. Replicarea virala in hepatocite determina necroza acestora, insotita de reactia inflamatorie locala. HAV nu produce efect citopatic direct. Modificarile hepatocitare (liza, necroza) sunt conscinta raspunsului imun al gazdei.
1.1.4 Aspecte clinice
Perioada de incubatie este de 20-50 zile. Frecventa infectiilor asimptomatice este crescuta, mai ales la copii.
Formele manifeste clinic debuteaza de obicei cu fenomene digestive (greturi, varsaturi) urmate de icter la nivelul tegumentelor si mucoaselor. Faza icterica se remite in decurs de o luna.
Vindecarea este regula (complicatiile sunt extrem de rare, mortalitatea scazuta - vezi Tabel X) si este urmata de o imunitate durabila (anticorpi protectori).

Fisiere in arhiva (1):

 Sanatatea oamenilor si virusurile hepatice.doc

Bibliografie

1. Institutul National de Sanatate Publica Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile (https://cnscbt.ro/ )
2. Ministerul Sanatatii (http://www.ms.ro/ )
3. Centrul National de Evaluare si Promovare a Starii de Sanatate (CNEPSS) (https://insp.gov.ro/sites/cnepss/ )
4. ASPECTE VIRUSOLOGICE SI CLINICO-EPIDEMIOLOGICE ALE HEPATITELOR VIRALE B si C (http://www.medfam.ro/mf/mf/mf18/hepatite18.html )