Nicolae Grigorescu

Se spune: Daca Romania ar fi disparut dupa un cataclism cosmic, tara ar fi putut fi reconstituita folosind numai panzele lui Grigorescu.

Nicolae Grigorescu a fost socotit un simplu imitator al picturii franceze: un pastisor de rand, atitudine absolut explicabila in acea epoca a picturii romane. Tocmai de aceea, pentru a-i judeca opera, vom realiza o transpunere in mediul autorului, vom percepe lucrarile sale prin prisma operei sale, toate acestea oprindu-ne demersul de la o posibila nedreptate. Romanii traira mult timp sub imperiul unei adanci intunecimi in privinta reprezentarii frumosului. Astfel, picturii academiste ce se va axa pe religie sau istorie figura umana fiind reprezentata in maniera rigida, incremenita, i se va opune prin Nicolae Grigorescu o arta vie bazata pe viata de toate zilele ale omului simplu.

Grigorescu afirma chiar in legatura cu acest aspect, al punerii, al aducerii in prim plan a simplitatii, a faptelor comune: Sunt fecior de taran si ma mandresc cu aceasta (1838, 15 mai) ca mai tarziu un critic de arta, Arsene Alexandre sa-l numeasca in ziarul LEvenement: E un modest, un muncitor neobosit, un om ce nu stie ce e reclama. De altfel, primele sale creatii si le-a vandut intr-un targ dupa ce la 10 ani intra ucenic in atelierul pictorului Anton Chladec, ceh de origine. Desi in atelierul lui Anton Chladec invata doar retete, mai tarziu va razbate tot mai bine conturata o nota personala.

Stie deja sa construiasca o figura din lumini si umbre, sa exprime prin tranzactii delicate, nuantele cele mai fine ale vietii launtrice (Mircea Popescu). Remarcabile sunt calitatile sale de a individualiza un chip uman, de a utiliza intr-o maniera superioara culorile.

Dupa obtinerea unei burse in Paris, (bucurie adusa de vizita lui Mihail Kogalniceanu la manastirea Agapia), in 1861 se inscrie la Scoala de bele-arte unde va parasi apoi atelierele pentru atmosfera lipsita de orizont si de viata. Va studia pana si in muzeul Luvrului, apropiindu-se de marii pictori in a caror opera se regaseau tendintele innoitoare ale epocii. Se ca orienta astfel catre artisti realisti (Gericault de ex.) ce lucrau in jurul padurii Fontainebleau si in satul Barbizon. Alaturi de acestia, Nicolae Grigorescu se va obisnui sa realizeze lucrari in aer liber. Si-a indreptat atentia catre viata oamenilor de la sat, spre peisaje din natura. De aici pornesc toate tablourile ce au in prim plan chipurile de oameni din popor surprinsi in momente de zi cu zi, in mediul casnic, in timpul muncii, in natura (Batrana cu gastele, Batrana carpuind, Mocanul). Intra in nebanuite amanunte, avea insusirea de a asimila. Chiar Theodor Aman recunoscuse geniul tanarului pictor, e inraurit de noua viziune a lui Grigorescu, dovada fiind tematica viitoarelor sale tablouri (peisaje in aer liber, teme satesti) desi Theodor Aman intrerupe conceptia academica demodata, desi era departe de gandirea libera, spontana a lui Grigorescu.

Ucenicii lui Th. Aman - ...