Zidaria de caramida este cel mai vechi fel de constructie cu pietre artificiale obtinute prin arderea formelor crude de pamant argilos. Cele mai vechi elemente de zidarie de caramida s-au descoperit in Egipt si li se atribuie o vechime de 12000 de ani. Pe teritoriul tarii nostre, zidaria a fost introdusa de romani.
Cand omenirea a depasit perioada in care nu se foloseau drept adaposturi decat scorburile copacilor si pesterile si a inceput sa construiasca locuinte din materiale naturale cioplite, s-a simtit nevoia unui material de legatura, a unui liant. Primul liant folosit in acest scop a fost tot un produs natural: argila. Dintre liantii artificiali, cel mai vechi folosit a fost ipsosul. Piramidele din Egipt construite cu 2800 de ani i. e. n. au ca liant ipsosul cu mult carbonat de calciu, ei folosind un amestec de gips impurificat in mod natural cu mult calcar.
Se pare ca varul gras a fost folosit intai de persi, de la care a fost luat de eleni si de la acestia de catre romani.
O data cu folosirea varului gras, care spre deosebire de ipsos se poate amesteca cu cantitati mari de nisip fara a-si pierde plasticitatea, au aparut in constructii mortarele.
Romanii au reusit sa realizeze mortare de var gras foarte durabile prin faptul ca amestecarea lor si compactarea la punerea in lucrare se facea foarte bine. Multumita compactitatii ridicate, asemenea mortare au rezistat chiar la actiunea agresiva a apei de mare, iar la piesele de constructie care au suferit numai actiunea atmosferei nu s-a produs nici o carbonarea totala a hidroxidului de calciu. La amestecarea mortarelor s-a folosit mai intai in Asia resturile de caramizi si tigle observandu-se ca sunt mai rezistente din punct de vedere mecanic si mai stabile la actiunea leviganta a apei.
Asa s-a obtinut primul liant hidraulic artificial, folosit de iudei inca de pe timpul lui Solomon (sec. al X-lea i. e. n.). Apoi a fost luat de romani folosindul pe o scara foarte intinsa, podul lui Traian, toate constructiile romane de pe teritoriul tarii nostre, lucrarile de la Celei, Sarmisegetuza romana, edificiul cu mosaic de la Constanta etc.
S-au mai folosit depozite necimentate de cenusi vulcanice, iar acestea constatandu-se ca au proprietati mai bune decat argila arsa au fost denumite cement.
In anul 1796 englezul James Parker obtine cimentul roman, numit azi var roman, apoi L. J. Vicat in Franta si J. Smeaton in Anglia cerceteaza amestecurile artificiale de calcar si argila spre a obtine varuri hidraulice, Antoine Raucourt de Charleville studiaza in Rusia folosirea materialelor locale pentru fabricarea varurilor hidrulice, J. Aspdin obtine in Anglia brevetul pentru cimentul Portland, iar Isaac C. Johnson descopera compozitia chimica a cimentului Portland punand in functie in 1848 prima fabrica de ciment Portland, acestia fiind cativa dintre cercetatorii an domeniu.
Dupa cel de al doilea razboi mondial s-au efectuat cercetari la Institutul de cercetari si incercari pentru materiale de constructe de catre conf. ing. N. Mihail cu ...
.Teoreanu, L.Nicolescu, N.Ciocea si V.Moldovan INTRODUCERE IN STIINTA MATERIALELOR ORGANICE. Editura tehnica
2. AL.Steopoe, INDRUMATOR PENTRU UTILIZAREA CIMENTURILOR IN CONSTRUCTII . Editura tehnica.
3. V.Maciuca , M. Barzescu ,MATERIALE DE CONSTRUCTII SI INSTALATII.
4. Dorian Hardt ,MATERIALE PENTRU CONSTRUCTII SI FINISAJE. Editura Tehnica.
5. Pascu D.Ursu ,ATMOSFERA SI POLUAREA .Stiinta pentru toti 156.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
