Mijloacele de Probă Interceptarea și Înregistrarea Convorbirilor Fotografiile Cercetarea la Fața Locului

Introducere

Noţiunea de mijloc de probă

Mijloacele de probă sunt mijloacele legale prin care se constată elementele de fapt ce pot servi ca probă în procesul penal.

În Codul de procedură penală, în conţintul art. 64 mijloacele de probă sunt enumerate limitativ, şi anume:

-declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului;

-declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente;

-declaraţiile martorilor;

-înscrisurile;

-înregistrările audio sau video;

-fotografiile;

-mijloacele materiale de probă;

-constatările tehnico-ştiinţifice;

-constatările medico-legale;

-expertizele.

Mijlocul de probă nu trebuie confundat cu subiectul probei, care este persoana ce furnizează elementul de informare (martor, expert, inculpat etc.).

O probă poate fi administrată prin orice mijloc de probă indicat de art. 64 şi nu prin alte căi care nu sunt prevăzute de lege. Procesul penal funcţionează pe baza principiului libertăţii probelor atât sub aspectul producerii lor, cât şi al aprecierii acestora.

Libertatea mijloacelor de probă presupune folosirea oricăror mijloace de probă legale.

Mijloacele de probă şi procedeele probatorii

Fiecare mijloc de probă îşi are procedeele sale de administrare. Desigur, există şi posibilitatea ca prin acelaşi procedeu probator să se administreze mijloace de probă diferite (ascultarea unei persoane constituie un procedeu probator atât în cazul învinuitului sau inculpatului, cât şi în cazul declaraţiei altei persoane, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, martor etc.) sau acelaşi mijloc de probă, datorită modalităţilor diferite de administrare, să conducă la procedee probatorii diferite (înscrisurile pot fi examinate prin cercetare directă, traducere, descifrare sau comparare cu alte scripte, ridicarea sau descoperirea înscrisurilor respective putându-se realiza prin percheziţie ori prin cercetare la locul faptei).

Capitolul 1 Interceptările și înregistrările convorbirilor sau comunicărilor

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în condițiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea și înregistrarea se impun pentru stabilirea situației de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participanților nu poate fi făcuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată.

Condițiile cumulative necesare pentru autorizarea interceptărilor și a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor sunt:

a) să se fi început urmărirea penală, cel putin în rem, adică cu privire la faptă;

b) să existe date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu;

c) activitatea este justificată pentru stabilirea situației de fapt, pentru identificarea și localizarea participanților, care nu poate fi făcută prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată;

d) infracțiunea să fie una din cele nominalizate la alin. (2) al art. 911.

Interceptările nu pot avea ca obiect orice infracțiune, ci numai pe acelea expressis verbis nominalizate de legiuitor în conținutul art. 911 alin. (2), unde urmărirea penală se efectueaza din oficiu.

Autorizația se dă de către președintele instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în prima instanță sau de la instanța corespunzătoare în grad acesteia, în a cărei circumscripție se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, în camera de consiliu. În lipsa președintelui instanței, autorizația se dă de către judecătorul desemnat de acesta.

Interceptarea și înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate în cazul infracțiunilor contra siguranței naționale prevăzute de Codul penal și de alte legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție ori al unor alte infracțiuni grave sau al infracțiunilor care se săvârşesc prin mijloace de comunicare electronică.