Metodologia Studiilor de Securitate - Referat I -

Tema 2: În ceea ce va priveste, cum considerati statul în raport cu indivizii: sistem orientat finalist sau suprasistem? Din aceeasi perspectiva, ce sunt organizatiile internationale în raport cu statele nationale? Ce consecinte practice deriva din optiunile (teoretice) facute, daca le aplicam în domeniul securitatii:

- Cât putem restrânge sfera libertatilor individuale pentru a raspunde dezideratului securitatii colective?

- Ce este securitatea regionala: un scop sau o consecinta a agregarii libere a intereselor de securitate nationala?

Tema 3: Delimitati un sistem regional pentru România (ca sistem orientat finalist) si analizati trasaturile securitatii nationale, ca subsistem al acestuia.

Tema 4: Aplicati perspectivele propuse în proiectarea locului si functiilor Comunitatii de informatii în organigrama statului român. Ce relatii ar trebui sa existe între Comunitatea de informatii si principalele servicii de informatii? Indicati perspectiva teoretica optima.

Relatia stat-individ

Înca de la primele forme de organizare, statul a reprezentat congruenta vointei unor indivizi care urmareau pastrarea valorilor comune proprii. În încercarea de protejare a familiei si a bunurilor acumulate, indivizii si-au unit eforturile, luând astfel fiinta prima forma de organizare statala, un sistem în care fiecare are functii bine determinate, care servesc unor scopuri comune si se bucura drepturi, libertati si sanse egale.

În aceasta perioada de început se poate spune ca statul era un supra-sistem, deoarece finalitatile elementelor componente erau mai presus decât cele ale sistemului înglobant, singura finalitate comuna urmarita fiind aceea a protejarii fata de alte sisteme externe cu care se venea în conflict armat.

Odata cu trecerea timpului, experienta relationarii cu alte sisteme similare a condus la necesitatea impunerii unor reguli mai stricte în cadrul statelor, ajungându-se la concluzia ca, pentru protejarea valorilor comune, este nevoie ca finalitatea sistemului sa fie pusa pe primul plan, devansând astfel interesul individual.

Sistemul statal devine astfel un sistem orientat finalist, al carui scop este atingerea si pastrarea unor valori impuse de catre principalele sale conditii de existenta: unitate, indivizibilitate, identitate nationala si suveranitate.

În cadrul acestui sistem, fiecare individ ocupa un loc bine determinat, care serveste unui scop comun, mai important decât orice alt scop al vreunui individ din componenta. În vederea realizarii scopurilor pentru care a fost înfiintat, acest sistem si-a creat în subordinea sa institutii carora li s-a atribuit sarcina ocrotirii anumitor valori.

Astfel, sistemul statal este organizat de sus în jos, elementele sale componente conferindu-i putere, autoritate si legitimitate, exercitate prin intermediul institutiilor.

Statul devine o entitate abstracta, un concept, trecând dincolo de logica cetatii-stat, fiind reprezentat în relatiile cu alte state sau organizatii prin institutii reprezentative, create pentru a-i apara interesele.

Desigur, în orice stat exista elemente componente (indivizi, organizatii) care urmaresc propriile interese în defavoarea celor colective, însa sistemele auto-reglatoare reprezentate de institutiile statului, prin care se urmareste pastrarea ordinii instituite, se preocupa de respectare regulilor impuse pentru atingerea scopului final comun.

Relatia organizatii internationale – state nationale

În cazul interactiunilor interstatale, se observa mai multe categorii de relatii, orientate în functie de scopurile fiecarei entitati angrenate.

Astfel, statele poarta la nivel international doua feluri de politici, ambele orientate catre satisfacerea propriilor interese:

- politici de aliante

- politici de concurenta

Aceste politici nu sunt destinate exclusiv relatiilor cu anumite state, ele putând coexista.

În functie de finalitatea urmarita un sistem se poate alia cu un alt sistem (organizatie, stat), însa poate avea politici concurentiale fata de partener, fara ca acest fapt sa afecteze relatiile dintre cele doua entitati.

În cazul organizatiilor internationale, trebuie mentionat faptul ca acestea sunt de doua tipuri:

a) Organizatii internationale ca suma a vointei unor indivizi ce împartasesc valori comune, dar apartin unor sisteme statale diferite, rezultatul fiind noi sisteme al caror scop este acela de impunere si pastrare a valorilor proprii în rândul membrilor altor sisteme (cu preponderenta state), folosind în acest sens mijloace si metode de persuasiune care fac referire la elemente universal-valabile.