Legislația în Apicultură

Extras din referat Cum descarc?

Ca producator, apicultorul este situat la inceputul lantului de productie, fiind considerat producator primar. In aceste condittii apicultorul are obligatia de a tine un registru de productie si de a aplica bunele practici de igiena in timpul productiei.
Apicultorii trebuie sa stie ca in calitate de producatori de produse alimentare - produse apicole, trebuie sa-i poata asigura pe clienti ca le ofera un aliment in perfecta concordanta cu definitia acestora.
In plus si celelalte produse apicole fie ca sunt alimentare sau nu, trebuie sa corespunda unor standarde de calitate in conformitate cu legislatia specifica, iar modul lor de productie pana la valorificare trebuie sa poata fi urmarit pentru a se identifica originea unor probleme aparute in calitatea acestora pe lantul de distributie pana la consumator.
Trasabilitatea reprezinta posibilitatea de a urmari un produs in stadii diferite privind productia sa, transformarea si comercializarea sa, fiind specifica produselor alimentare.
Mierea reprezinta produsul realizat de albine exclusiv din nectarul florilor sau din sucurile dulci culese de albine de pe anumite specii de plante, substante pe care albinele le culeg, le pelucreaza, le imbogatesc cu substante proprii si le depoziteaza in celulele fagurilor. In functie de materia prima utilizata de albine pentru producerea mierii nu exista decat doua tipuri de miere: florala si mana.
Mierea florala poate fi monoflorala, atunci cand provine de la o singura specie de plante nectarifera (mierea de salcam, tei, floarea soarelui etc, sau poliflorala cand necarul provine de la mai multe specii de plante). Nectarul este un lichid dulce secretat de glandele nectarifere care se gasesc in florile unor specii de plante si care provine din seva plantelor ca urmare a unor procese complexe de sinteza si secretie.
Mierea de mana (impropriu zis miere de padure, miere de brad, miere de roua) provine din sucurile dulci (mana) recoltate de albine de pe anumite parti ale plantelor (altele decat glandele nectarifere), rezultate in urma metabolismului unor insecte (afide, psilide, occide sau lecanide) care paraziteaza anumite specii de plante (arbori si arbusti), consuma seva si excreta mana.
Compozitia chimica a mierii
In general mierea contine un procent variabil de apa in jurul valorii de 17% si substanta uscata 83% din care zaharurile reprezinta 80% si 20%, minerale, vitamine, enzime, polenuri. 
Glucidele preponderente sunt fructoza (38,2 %) si glucoza (31,3 %) care sunt hexoze ce pot fi absorbite cu usurinta de catre organism. Alte glucide prezente in miere sunt: maltoza (7,3 % in mierea de nectar si respectiv 10,3 % in mierea de mana) care este o diglucida compusa din doua molecule de glucoza, zaharoza (max. 5 % in mierea de nectar si respectiv max. 10 % in mierea de mana) este o diglucida compusa dintr-o molecula de glucoza si una de fructoza. 
Vitaminele care se regasesc in miere sunt: B1, B2, B3, B4, B5, piridoxina (vit. B6), cianocobamida (vii Bl2), acid folic, acid ascorbic (vit. C), vitamina A, vitamina D, tocoferol (vit. E) si urme de vitamina K. Aceste vitamine sunt in cantitati foarte reduse, de aceea, pentru satisfacerea necesarului de vitamina C exclusiv din consumul de miere, ar fi necesar un consum zilnic intre 2,5 - 3 kg miere.
Mineralele care se regasesc in miere sunt: calciu, cupru, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu, sodiu, zinc etc., acestea variaza intre 0,25-0,50 %, maxim pentru mierea de flori si pana la maxim 0,85 % pentru mierea de mana. Pentru asigurarea necesarului zilnic de minerale exclusiv din consumul de miere, ar fi necesar un consum intre 0,5 -- 1,5 kg miere.
Mierea este alcatuita in principal din glucide si apa. Cele mai multe sortimente de miere au aproximativ 82,4 % glucide si 17,1 % apa. 
Ca aliment mierea este o sursa de carbohidrati, usor digestibila, naturala.

Fisiere in arhiva (1):

 Legislatia in Apicultura.doc