Factorii determinanți ai strategiei

I. Firma – sistem socio-economic deschis către mediu

În viziunea managementului strategic, firma este un sistem socio-economic deschis aflat într-un schimb permanent cu mediul extern.Există o strânsă legătură între toţi agenţii economici/politici existenţi pe piaţă.

Potrivit teoriei sistemelor firma este influenţată de mediu, şi la rândul său influenţează mediul din care face parte prin activitatea desfăşurată. Pentru a putea preveni evoluţia şi modificările care intervin în mediu, firma dezvolta o relaţie bilaterală cu fiecare subsistem din mediul multiform din care face parte.

Rolul şi responsabilităţile firmei trebuie privite dintr-o dublă perspectivă, atât economică, firma trebuie să asigure eficientă şi profitabilitate, cât şi socială, asigura satisfacerea nevoilor consumatorilor şi contribuie la ridicarea calităţii vieţii. Din perspectiva socială, strategia pe termen lung a unei firme trebuie să înglobeze elementele de natură financiară, umană, interne ale firmei cu relaţiile de interdependentă din mediul extern pentru a se integra cât mai bine în mediul din care face parte. Strategia unei firme are calitatea de componenta centrala managementului strategic şi este influenţată de o serie de factori determinanţi, care sunt împărţiţi în două categorii în funcţie de mediul din care provin:

II. Determinanţii endogeni ai strategiei

Aceştia se manifestă în cadrul mediului intern al firmei. Din mediul intern al firmei avem urmatorii determinanti:

Proprietarii sau acţionarii firmei

Acesta este unul din factorii internI ce are o influenţă puternică asupra strategiei firmei în virtutea drepturilor de proprietate. Întâlnim două situaţii, în cazul firmelor de mici dimensiuni, proprietarul, implicit fondatorul afacerii ia deciziile în ceea ce priveşte strategia firmei. În cazul societăţilor pe acţiuni, mărimea influenţei exercitate de acţionari asupra firmei, şi implicit asupra

strategiei acesteia, este determinată de: cota parte din acţiunile aferente capitalului social deţinute, nivelul pregătirii economice şi manageriale etc.

Managementul de nivel superior

Managementul de nivel superior se referă la echipa care conduce efectiv firma, şi este format din managerul general, directorii executivi sau adjuncţi şi Consiliul de Administraţie, şi prezintă o influenţă majoră asupra strategiei firmei prin autoritatea decizională de care dispun, elaborarea şi implementarea startegiei fiind opera şi responsabilitatea lor.

De exemplu, o filosofie de afaceri a managementului firmei bazată pe maximizarea profitului va duce la adoptarea unei strategii ce are ca element central profitul, pe când o concepţie axată pe responsabilităţi sociale va determina implementarea unei strategii de integrare puternică în mediul de afaceri, de sprijinire a dezvoltării locale, regionale sau naţionale.

Managerii sunt influenţaţi şi de gradul de aversiune pe care îl au la risc. Managerii cu grad scăzut de aversiune faţă de risc adopta strategii ofensive, cu accent pe creşterea firmei, inovare, pe când o atitudine a managerilor caracterizată prin aversiune la risc va determina orientarea către strategii defensive, de menţinere a situaţie actuale şi a tehnologiilor tradiţionale.

Dimensiunea firmei

Dimensiunea firmei este un factor endogen ce condiţionează strategia firmei prin volumul resurselor de care dispune, precum şi a celor pe care le poate atrage. Firmele mari au un acces mai facil la creditele bancare de exemplu, prin garanţiile ce le pot oferi. În schimb, se adaptează mai greu la schimbările de mare amploare. De aceea e foarte important să se ţină cont de aceşti factori la proiectarea şi implementarea strategiei.

Complexitatea activităţii firmei

Varietatea activităţilor şi interdependentele dintre acestea pot genera opţiuni strategice mai ample ce duc la efecte economice şi financiare superioare.

Unii specialişti romani [Nicolescu, 1996, p.58] apreciază că o complexitate crescândă a firmei este un handicap, pe când o complexitate redusă este un factor favorizant deoarece atunci când ne confruntăm cu o complexitate crescută a activităţilor trebuie luată în considerare o gamă mai largă de aspecte în elaborarea strategiei. Alţi specialişti însă considera că această opinie e valabilă doar în parte, fiind contrazisă de însăşi existenta companiilor multinaţionale, problema nefiind legată doar de complexitatea activităţilor ci mai mult de buna structurare organizaţională.