Crima Organizată

Prin crima organizată, în accepţiunea proiectului de lege promovat în Parlament, se înţelege: “activităţile desfăşurate de orice grup constituit din cel puţin trei persoane, între care există raporturi ierarhice ori personale, care permit acestora să se îmbogăţească sau să controleze teritorii, pieţe ori sectoare ale vieţii economice şi sociale interne sau străine, prin folosirea şantajului, intimidării, violenţei ori coruperii, urmărind fie comiterea de de infracţiuni, fie infiltrarea în economia reală.“

În accepţiunea doctrinei germane, crima organizată este definită astfel : “comiterea cu intenţie a unor infracţiuni în scopul obţinerii de profit şi putere, de două sau mai multe persoane, ce colaborează pentru o perioadă de timp prelungită sau nedefinită, îndeplinind sarcini dinainte stabilite prin folosirea unor structuri comerciale sau similare celor de afaceri, prin folosirea violenţei sau a altor mijloace de intimidare, ori prin exercitarea unor influenţe asupra politicienilor, administraţiei publice, autorităţilor judiciare sau economice.”

Din punct de vedere juridic, noţiunea de crimă organizată impune dreptului penal şi statisticii penale o serie de dificultăţi determinate de noţiunile de infracţiune şi responsabilitate, care, aşa cum se ştie, au un caracter individual, referindu-se la persoane şi nu la organizaţii. Crima organizată diferă de crimă individualizată prin faptul că nu implică un "sumum” de acţiuni ilicite, ci o sinteză de acţiuni licite şi ilicite, iniţiate prin complicitatea mai multor organizaţii ilegale şi legale. În acest sens , dificultăţile şunt similare cu cele care apar în cazul aşa numitelor crime (infracţiuni) organizaţionale sau corporative, care se circumscriu, în ansamblul lor infracţiunilor "gulerelor albe”. De altfel, diferenţele dintre crima organizată (căreia i se atribuie metode violente, precum agresiuni fizice, şantajul, ameninţarea, suprimarea fizică) şi infracţiunile cu caracter organizaţional (corporativ) s-au estompat până la a se confunda. Totodată, în ambele cazuri, noţiunile de responsabilitate individuală şi cauzabilitate criminologica nu sunt operante:

1. mecanismele complexe ale distribuirii puterii ierarhice în orice organizaţie, legală sau ilegală, disimulează adeseori responsabilităţile individuale ale celor care iau deciziile;

2. actele membrilor unei organizaţii de tip criminal nu şunt determinate numai de motivaţii individuale ci, mai ales, de normele unei subculturi criminogene, care nu şunt elaborate de un singur individ, ci de către o coaliţie dominantă, în cadrul căreia responsabilităţile şi deciziile şunt foarte puţin transparente pentru cei din afară;

3. în condiţiile în care organizaţia criminală desfăşoară, în mod combinat activităţi legale şi ilegale, este foarte greu de distins între scopurile ei formale (legitime), şi cele reale (ilegitime), scopurile formale servind numai că "faţada”, pentru disimularea celor reale.

Crima organizată reprezintă acel segment infracţional la care raportează activităţile ilegale de natură să afecteze grav anumite sectoare ale vieţii economice, sociale şi politice, desfăşurate prin diverse metode şi mijloace, în mod constant, planificat şi conspirat, de către asociaţii de indivizi, cu o ierarhie internă bine determinată, cu structuri specializate şi mecanisme de autoapărare, în scopul obţinerii de profituri ilicite, la cote deosebit de ridicate.

Caracteristici ale crimei organizate:

- Flexibilitate, rapiditate şi capacitate de infiltrare: De-a lungul timpului, organizaţiile de tip mafiot au dovedit o extraordinară capacitate de adaptare, atât în privinţa domeniilor preferate de

asemenea, obiectul preocupărilor acestei organizaţii. acţiune, cât şi la condiţiile concrete, social-politice şi istorice din ţările în care s-au constituit şi au acţionat.

- Caracterul transnaţional al crimei organizate este o consecinţă atât a trăsăturilor menţionate anterior, cât şi a evoluţiei societăţii la nivel planetar. Contradicţia dintre dorinţa de integrare economică internaţională, cu efectul ei imediat de permeabilizare a frontierelor, elaborarea unei legislaţii extrem de permisive pentru factorul extern, pe de-o parte şi slabă dezvoltare economică, instabilitatea politică şi corupţia extinsă din ţările sărace pe de altă parte, au creat brense excepţionale pentru expansiune şi chiar mondializarea crimei organizate.

- Orientarea spre profit caracterizează în mod esenţial activitatea crimei organizate. Câştigul este rea- Utilizarea forţei în atingerea propriilor obiective este o caracteristică importanta a crimei organizate.lizat prin menţinerea monopolului asupra bunurilor şi serviciilor ilicite cum ar fi producţia şi traficul de narcotice, jocurile de noroc, pornografia şi prostituţia. Mai recent, se adauga traficul de arme, muniţii şi explozibili, traficul de bunuri din patrimoniu cultural naţional, precum şi formele moderne de criminalitate, între care se regăsesc frauda bancară, falsificarea de hârtii de valoare, criminalitatea informatică şi traficul extins de persoane.

- Formă superioară de organizare a grupurilor de infractori se numeşte “MAFIE”, acest termen a apărut în Italia şi s-a extins în multe ţări ale lumii. Referitor la Mafie se apreciază, în unanimitate, că aceasta reprezintă acel segment infracţional la care se raportează activităţi ilegale deosebit de periculoase, desfăşurate prin metode agresive de asociaţii de indivizi cu o structură organizatorică ierarhizată şi un lider autoritar, având la bază un cod de conduită obligatoriu, ritualuri de admitere a membrilor şi o lege a tăcerii, în scopul instituirii controlului asupra unor sectoare ale economiei sau chiar asupra unor niveluri de decizie ale societăţii şi a obţinerii de câştiguri fabuloase. Activităţile de tip mafiot presupun, în plus faţă de cele asociate cu crima

organizată, următoarele trăsături caracteristice:

• se dezvoltă în concordanţă cu evoluţia structurilor statale, economice, politice şi sociale;

• prezintă un grad de periculozitate deosebit, deoarece urmăresc instituirea controlului asupra unor sectoare economice şi niveluri de decizie;

• în activitatea asociaţiilor criminale de tip mafiot prevalează metodele de acţiune agresive;

• scopul final al activităţilor Mafiei îl constituie obţinerea unor câştiguri ilicite uriaşe. Principalele ţări unde exista grupuri de infractori sub denumirea de “MAFIE” şunt:

Italia: Cosa Nostra Siciliana, Camorra, ’Ndrangheta, Sfânta Coroana Unită ;

Franţa: Mafia Siciliană, Camorra;

S.U.A: Cosa Nostra, Mafia Siciliană, Camorra Napolitană, ’Ndrangheta Columbiană, Sfânta Coroana Unită, Triade chinezeşti, Boryukudan din Japonia;

Brazilia: Escadroanele Morţii, Mafia italiană, Bicheiros;

Japonia: Yacuza (denumirea este dată de un joc de cărţi japonez), Boryokudan “familia”;

Mexic: Cartelul din Golf, Cartelul Pacificulul, Cartelul Tijuana;

Rusia: Mafia cecenă, Georgienii, Armenii, Mafia caucaziană;

Cât priveşte corupţia, privită ca fenomen social, aceasta este considerată ca fiind expresia unor manifestări de descompunere morală şi degradare spirituală. Corupţia reprezintă o problemă socială complexă ale cărei modalităţi de manifestare, consecinţe sociale şi căi de soluţionare interesează atât opinia publică, cât şi nivelul instituţionalizat al controlului social. Fenomenul corupţiei include toate faptele şi actele unor subiecţi de drept care, profitând de funcţia sau poziţia socială pe care o ocupă, acţionează pentru obţinerea unor avantaje personale, prin mijloace ilicite, renunţând la respectful faţă de lege şi morală, ca o reflectare a stării de decădere a societăţii. Concepută în cel mai popular sens al cuvântului, corupţia reprezintă folosirea abuzivă a puterii în avantaj propriu. La cea de-a V-a Conferinţă a ONU privind „Prevenirea criminalităţii şi tratamentele infractorilor”, s-a elaborat o rezoluţie specială – Crimă ca formă de afaceri – în care se subliniază patru criterii definitorii pentru crima organizată, respectiv:

a) scopul: obţinerea de câştiguri substanţiale;

b) legături: bine structurate şi delimitate ierarhic în cadrul grupului;

c) specific: folosirea atribuţiilor şi relaţiilor de serviciu ale

participanţilor;

d) nivel: ocuparea de către participanţi a unor funcţii superioare în

economie şi societate.