Confort, eleganță și extravaganță în designul auto

Extras din referat Cum descarc?

Se poate spune ca productia de automobile a devenit, pur si simplu, un scop in sine. Totul, incepand de la conceptie pana la ultimul element de finisaj, are la baza cele mai noi cunostinte si realizari stiintifice si tehnice.
Este evident faptul ca suprematia in acest domeniu poate fi greu cucerita si pastrata, dar competitia pentru castigarea prestigiului mondial este aproape la fel de tentanta ca si activitatea de inovare in sine, de gasire a celor mai bune solutii de imbunatatire a caracteristicilor tehnice si estetice.
Designul capata o importanta crescanda, avand in vedere ca, potrivit statisticilor, detine o pondere foarte mare intre criteriile de alegere ale unui automobil.
Cu toate ca, in timpul sondajelor de opinie, majoritatea potentialilor cumparatori au afirmat ca la achizitionarea unui automobil nou primeaza caracteristicile tehnice, performantele si fiabilitatea acestuia, studiile de marketing au relevat faptul ca, in 90% din cazuri, primeaza tocmai factorul estetic. De aici, o imensa preocupare a firmelor constructoare pentru estetica produselor lor, preocupare concretizata prin nivelul ridicat al investitiilor in mijloace materiale, financiare, in inteligenta si talent.
Nu de putine ori, modelele de succes poarta semnatura unor mari stilisti precum Giugiaro, Ghia, Bertone, Colani, Karmann sau Pininfarina. S-au intalnit insa si cazuri contrare: modele foarte reusite din punct de vedere tehnic au colapsat tocmai pentru ca nu au placut publicului (Renault 14, VWK70 si multe altele). 
De aceea, putem afirma ca, in ultima instanta, designul poate determina succesul sau insuccesul unei masini, mai mult decat pretul, performantele tehnice, dotari sau consum. Automobilul se afla printre putinele produse industriale care au suportat si suporta modificari constructive continue, uimind prin rapiditatea evolutiei sale tehnice si de prezentare.
In 1769, Francois Cugnot inventa primul vehicul autopropulsat de un motor cu aburi. In 1886, Karl Benz devenea primul constructor total de automobile, proiectand si realizand un vehicul pe trei roti, cu motor cu ardere interna, foarte usor, dotat cu doua locuri.
Dupa mai bine de o suta de ani, automobilul zilelor noastre, cu perfectiunile si formele pe care le cunoastem, a devenit un element indispensabil al vietii cotidiene.
Cum a evoluat forma caroseriei ? La inceput a fost un fel de caruta sau trasura, descoperita si apoi acoperita, construita in special de cei care fabricau trasuri si diligente ; ulterior, dupa anul 1900, au aparut sasiurile din lemn intarite cu elemente metalice.
O data cu celebrul "Ford-T" (1908) fabricat in milioane de exemplare, caroseria incepe sa se confectioneze din tabla de otel. Prin masina sa simpla si robusta, realizata la un pret accesibil, Henry Ford revolutioneaza atat metodele de productie cat si pe cele de vanzare in Statele Unite ale Americii. Negru, filiform, ezitant, tulburator si simpatic, asa era descris modelul sau in ziarele vremii.
In Europa, se atribuie lui Andre Citroen fabricarea primei caroserii metalice inchise; de asemenea, el este cel care s-a preocupat de bord, de tapiserie, de confortul interior. Modelul sau a reprezentat un progres incontestabil in domeniu: un torpedo cu patru locuri, gata sa ruleze, avand toate dotarile si accesorile cunoscute in acel moment: roata de rezerva, instalatie electrica, demaror,
capota, stergator de parbriz s.a.
Privitor la evolutia si ameliorarea formei caroseriei automobilelor, se poate aminti faptul ca, de-a lungul timpului, au aparut certe personalitati care au studiat forma caroseriei, unii creand adevarate scoli de design si proiectare a noilor automobile: P. Jarray, W. Kamm, A. Persu, Bertone, Giugiaro, Pininfarina, T. Fiore.
Inginerul Aurel Persu recomanda modelarea caroseriei automobilului tinzand catre forma unei jumatati a picaturii de apa in cadere. Automobilul preconizat de A. Persu, primul avand o forma aerodinamica corecta, era construit astfel: partea cea mai voluminoasa in fata, unde erau locurile pasagerilor, urmand ca in spate, unde spatiul era mult mai restrans, sa fie amplasat motorul.
Pentru a reduce rezistenta aerului la inaintarea automobilului, rotile erau introduse in interiorul caroseriei; mentionam faptul ca, la data brevetarii inventiei sale (1923), toate constructiile de automobile aveau rotile in afara caroseriei, cu aripi puternic reliefate.
Desi modernizarea arhitecturii caroseriilor catre aerodinamicitate a avut loc lent, preocuparea in acest sens a determinat treptat renuntarea la aripile si scarile exterioare, incorporarea farurilor si a lanternelor in caroserie, inclinarea parbrizelor. Citand un eminent tehnician german, A.Persu sublinia ca: "mai devreme sau mai tarziu, fiecare va trebui sa se obisnuiasca cu noua forma
rationala corecta, conceputa dupa normele pe care le intrebuinteaza si natura in constructiile sale originale, caci ochiul nostru in decursul a milioane de ani n-a avut in fata decat forme naturale, organice si numai de cateva mii de ani sta sub influenta formelor artificial plasmuite de oameni".*
Dupa ce, in 1929, "La Vogue Aerodinamique" s-a nascut in S.U.A., in 1935, Peugeot copiaza estetica lui "Chrysler Airflow" in elaborarea tipului "402". In acelasi timp, Renault expune la Salonul din 1934 prototipul "Hyperaerodinamic", un automobil care a starnit curiozitatea publicului dar care, datorita formelor sale "agresive", socante, nu a condus la cererea scontata, fiind
ulterior dat uitarii.

Fisiere in arhiva (1):

 Confort, Eleganta si Extravaganta in Designul Auto.docx