Cavalerii și cavalerismul

Centrul lumi feudale este castelul, iar cei de care seniorul se slujeste pentru a-si exercita drepturile si puterea sunt cavalerii. In aceasta situatie intra initial categorii foarte diverse: marii seniori, printi si castelani, seniorii desinatori de proprietati mari si mijlocii, din radurile carora provin cemai multi cavaleri, si in fine luptatori lipsitii de pamant, dar care locuiesc la castel si sunt familiarii seniorului.

Respectul fata de acelasi cod de valori ii aproprie pe toti acesti oameni, impotriva diferentelor dintre ei, deosebindu-I intr-un ordin distinct. Razboinicii-cavaleri cultiva vitejia, capacitatea de a-si proba forta fizica in luptesi loialitate, schimbul de servicii, obligatia de a nu trada si de-a ajuta rovaratul in lupta, larghetea, dispretul fata de bogatie, refuyul de a strange si usurinta de a risipi. Mai presus de toate este insa onoarea- datoria de a lupta pentru respectabilitatea celuilalt.

Pentru inceput intrarea in randurile cavalerilor este precedata de o lunga ucenicie in meseria armelor. La 18 sau 20 de ani cand se considera pregatit tanarul aspirant participa la o ceremonie de initiere. Ulterior, el intra in familia razboinicilor profesionisti de la castelu, cu acceptul seniorului care, in acesta imprejurare, ii daruia un harasamentEra apoi unor incercari menite sa-I demonstreze pblic capacitatile de luptator. Mai tarziu, o data devenit cavaler, isi continua antrnamentele si participa la aventurile militare ale sniorului, desfasurate In fiecare primavara. In restul timpului, vanatoarea sau turnirele erau preocuparile de capatai.

intr-o vreme nesigura, dominata de absenta unei puteri centrale, cavalerii intretin violenta, jaful si agresiunea. Raporturile dintre seniorii de puteri egale sunt de multe ori incalcate. Singura garantie pentru a pastra sub control situatia este trupa de cavaleri din jurul castelanilor. Pe de alta parte, orice act de violenta a unui vasal care nu lezeaza direct interesele seniorului nu poate fi pedepsit de acesta. in situatia data victimele nu au alta cale decat razbunarea impotriva agresorului si a bandei care 1-a insotit. Se desfasoara astfel rayoaie intermediabile, care nu se sfarsesc decat atunci cand rivalii si familiile lor sunt exterminati in totalitate.

Fata de acesta lupta permanenta, care dezorganizeaza societatea si ii distruge resursele, Biserica, singura institutie a autoriatii in epoca, a luat atitudine. Crestinarea cavalerilor, indepartarea lor de atat de costisitoarele conflicte fraticide si dirijarea lor spre razboiul sfant este cea mai impotanta opera a sa in secolul al Xl-lea. Astfel, treptat, Biserica se implica in ceremonia de investire, binecuvanteza armele, restrange dreptul de lupta stabilindu-1 exclusiv in acele zile cand nu sunt asociate cu o sarbatoare religioasa. Cavalerii inteleg ca functia si privilegiile le impun si anumite indatorirkaflati acum in slujba lui Dumnezeu, mai au derptul sa lupte doar inpotriva dusmanilor sai si an favoarea celor ...