Carte De Magie

Patrunde cu sfiiciune in lumea acestei carti Iar de simti ca nu esti cel chemat sa-i dezlegi taina, mai bine ascunde-o, sa fie gasita de cei cu har. Si daca iti pare scrisa in grai strain ori randurile ei se aseaza in fata ta ca nepatrunse drumuri prin pustie, arunc-o pe ape sau arde-o in flacari si indeparteaz-o de la sufletul tau, cel nepriceput sa-i primeasca invatatura.

Iar de esti dintre cei alesi, nu uita sa-i pazesti neabatut intelesul. Pretuieste-o asa cum se cuvine, si faptele tale sa stea negresit sub semnul, invataturile si pildele pe care le vei desprinde din ea Si, mai ales, nu uita! Traitor in tara surzilor de esti, sa nu te sui la munte si sa suni din trambite si din surle de alama, ca nimeni nu te va auzi. Mai degraba se va preface piatra stearpa a muntelui in campie roditoare si alama trambitelor in cocleala amara decat sa auda cineva glasul tau Si in desert se va pierde adevarul spuselor tale Citisem usor exasperat amenintarile naive din cartea pe care o tineam in mana si, brusc, m-am hotarat sa o cumpar. Obisnuiam destul de des sa bantui anticariatele in cautare de carti vechi si rare, fara sa fiu un colectionar in adevaratul sens al cuvantului. Imi placea pur si simplu sa le simt vechimea, si uneori le cumparam pentru simpla dorinta de a le tine in mana, de a asculta timpul cum isi toarce povestile dintre paginile lor. Cand teancul de carti vechi din biblioteca ajungea la dimensiuni ingrijoratoare, imi motivam pasiunea prin scuza ca poate voi gasi in ele cine stie ce idee pentru un nou articol, dar nu pacaleam pe nimeni cu asta, nici macar pe mine.

Totusi, de data asta, aveam un motiv in plus sa cumpar cartea, pentru ca intamplarea care a facut ca subiectul tratat de ea sa imi devina familiar inca imi era dureros de vie in minte. Eram de ani buni redactor la o revista de popularizare a stiintei, care isi tragea sufletul cu greu, mai mult prin reclamele de care facea rost Petreanu, redactorul nostru sef, decat prin tirajul liliputan al publicatiei. De altfel, Petreanu mereu ne ameninta ca o sa ne lase balta cu aiurelile noastre de articole cu tot. Adevarul este ca, intr-o lume editoriala nevoita sa faca tot mai multe concesii, noi, redactorii de la Gandul Liber, aparam o cauza de mult pierduta si, asa cum pe vremuri se facea arta pentru arta, noi faceam stiinta pentru stiinta in revista noastra. Sau cel putin asa ne placea sa credem. Cred ca eram singurii care nu publicau un horoscop, si in ziua in care seful a venit cu o prezicatoare tinerica sa ne bage pe gat elucubratiile ei, la protestele mele vehemente, sustinute si de colegii mei, a trebuit sa se resemneze, desi nu fara impotrivire. Discutia imi ramasese, asa cum am spus, nepermis de vie in minte, si in mod sigur era motivul ascuns pentru care cumparam acum cartea. Sa gasesc in ea argumente ca sa combat misticismele si magia sub orice forma s-ar infatisa - Refuz sa scriu intr-o revista care, alaturi de lumea explicata de Einstein si Stephen ...