Bunăstarea socială

Politica sociala reprezinta interventia statului in configuratia proceselor sociale caracteristice unei anume colectivitati, in scopul modificarii lor intr-o directie considerate de catre actorii politici a fi dezirabila. Se incearca astfel prin mecanisme proprii de distribuire si redistribuire a resurselor existente in comunitate la un moment dat, realizarea unei bunastari collective. Obiectivele politicilor sociale sunt: promovarea unor bunuri publice (aparare, securitate, infrastructura urbanistica, sanatate, educatie, cultura, stiinta), protectie sau securitate sociala (a segmentelor populatiei care dintr-um motiv sau altul, sunt in dificultate.

As se realizeaza prin sistemul asigurarilor sociale si sistemul asistentei sociale), dezvoltare sociala (politica sociala formuleaza obiective de asigurare a unor conditii socialecare sunt considerate a fi importante global pt colectivitate in procesul de dezvoltare) Obiectivul declarat al politicilor sociale este bunastarea. Dupa cel de-al doilea razboi mondial s-a lansat conceptual de statul bunastarii. (welfare state) Bunastrarea colectiva se refera la asigurarea intregii colectivitati cu bunurile si serviciile necesare realizarii unui mod de viata considerat a fi normal la nivelul respectivei colectivitati. Conceptul de bunastare colectiva se fundeaza pe cel de standard de viata normal, decent la nivelul colectivitatii respective. Conceptul de standard de viata al unei colectivitati se refera la o stare a aspiratiilor acelei colectivitati modelate in mod special de disponiblatatile interne dar si de cel externe, de sistemul de valori al acesteia. Bunastraea colectiva implica un anumit tip de egalitate. Toti membrii colectivitatii tb sa dispuna de un stoc minim de bunuri se servicii considerat a fi decent, normal, minimal. In secolul xx s-au confruntat 2 modele de producere a bunastarii colective: statul capitalist al bunastarii dezvoltat in occident pe baza unei economii de piata si statul socialist al bunastarii fundat pe o economie de tip socialist.

Furnizorii bunastarii sociale.

Piata. Econ de piata se caract prin urm mecanisme: 1. alocarea optima a resurselor si orientarea productiei. Ea se fundamenteaza pe producatori independenti si consumatori. 2. Motivator al investirii muncii si performantei este competitia. 3. mobilizarea resurselor. 4. distributia veniturilor si a bunurilor sub forma de salarii sau profituri din capital sau proprietate.

Limitele econ de piata in prod bunastarii: in sfera productiei si consumului si in sfera distributiei resurselor economice. Piata nu asigura productia optima a tuturor bunurilor, cu doar a unora dintre ele. Distorsiunea cererii cererea actuala pe piata tb sa exprime in mod efectiv necesitatile de consum ale populatiei. Pt aceasta consumul tb sa fie caracterizat prin rivalitate (faptul ca o persoana consuma un produs exclude consumul lui de catre alta persoana) si excludibilitate (se refera la cei care nu sunt pregatiti sa plateasca pt acel produs sin ...