Autoritatea primarului

Primarul este autoritatea executiva a administratiei publice locale care indeplineste in acelasi timp si rolul de reprezentant al statului in relatiile cu persoane fizice si juridice din tara si din strainatate, precum si in justitie, in unitatea administrativ teritoriala in care a fost ales.

Natura juridică a funcţiei

Funcţia de primar este o funcţie tradiţională în administraţia locală, nu numai în Europa, dar şi în alte continente, cum ar fi în America, unde a pătruns influenţa europeana.

Legislaţia contemporană conţine mai multe soluţii cu privire la modalitatea de investiură, la atribuţii şi la raporturile sale cu organul colegial, ori cu alte autorităţi publice autonome sau, după caz, guvernamentale.

Instituţia primarului este tradiţională în administraţia României. Ea a fost reglementată pentru prima dată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza prin Legea comunală din 1864 şi a cunoscut o evoluţie continuă ca un efect firesc al transformărilor prin care a trecut statul românesc.

Prin Legea comunală din 1 aprilie 1864 s-a impus soluţia consiliului comunal şi a primarului de locuitorii comunei rurale.

Primarul este magistratul comunal, caruia legea îi încredinţează întreaga administraţie a comunei, dar în acelaşi timp era şi delegatul puterii centrale, în comunele rurale, el trebuia confirmat de prefect, în comunele urbane, însă, primarul era numit de Domn dintre primii trei consilieri care au întrunit cele mai multe voturi.

Legea comunală din 7 mai 1887, cu modificările din 1894 şi Legea organizării comunelor rurale şi administraţiunea plăşilor din 1 mai 1904 (care a înlocuit Legea din 1887) au venit cu altă soluţie: primarul era ales de către consilieri “ dintre membri cu ştiinţă de carte “ şi confirmat de prefectul judeţului.

Legile ulterioare, pâna la instaurarea dictaturii regale, s-au înscris când intr-o formulă, când în alta, fireşte cu anumite variaţiuni date de modul în care a fost concepută administraţia judeţeană de la nivelul clasei. Nu trebuie să uităm că la un moment dat legislaţia reglementa doi prefecţi, unul politic, numit de Guvern, şi unul administrativ.

Astfel ultima reglementare democratică, Legea administrativa din 2 martie 1936 a consacrat soluţia alegerii primarului de consiliu :”Consiliul odată constituit, va proceda la alegerea primarului, ajutorilor de primari, a unei comisiuni financiare, compusă din trei membri, iar la municipii şi a unei delegaţiuni a Consiliului ” (art. 57), Legea admitea şi ipoteza numirii primarului, se înţelege atunci când ”din orice cauză primarul n-a putut fi declarat ales”.

Legislaţia actuală în vigoare a optat pentru soluţionarea alegerii primarului, la fel ca şi consiliul, direct de comunitatea locală, indiferent că este vorba de mediul rural sau urban stabilind totodată, incompatibilitatea dintre funcţia de primar şi ceea de consilier.

Atribuţiile primarului

În funcţie de specificul activităţii la care se referă, atribuţiile primarului, care suntprevăzute la art.63 din Legea nr. 215/2001, pot fi clasificate în mai multe categorii:

- a) atribuţii privind asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale alecetăţenilor, a prevederilor Constituţiei, precum şi punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului – ia măsurile necesare şiacordă sprijin pentru aplicarea ordinelor şi instrucţiunilor cu caracter normativ aleminiştrilor şi ale celorlalţi conducători ale autorităţilor administraţiei publice centraleprecum şi a hotărârilor consiliului judeţean; se îmbină astfel interesele generale ale statuluicu cele ale localităţii unde primarul a fost ales în funcţie;

- b) atribuţii privind aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului local, în calitatede autoritate executivă – astfel, în situaţia în care primarul apreciază că o hotărâre esteilegală, în termen de 3 zile de la adoptare îl sesizează pe prefect. În legătură cu acestaspect, în practica judiciară s-a constatat că primarul are şi calitate procesuală activă pentrua ataca în faţa instanţelor de contencios administrativ hotărârile consiliului, pe care leconsideră ilegale, avându-se în vedere compatibilitatea acestui punct de vedere cu CartaEuropeană a Autonomiei Locale. Atribuţii în domeniile economic şi financiar – întocmeşte proiectul bugetului localşi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului local;

- c) exercită funcţia de ordonator principal de credite; verifică încasarea şi cheltuirea sumelor din bugetul local, etc.

- d) atribuţii în domeniile social, cultural, ştiinţific şi urbanistic – asigură ordineapublică şi liniştea locuitorilor prin intermediul poliţiei, jandarmeriei, gardienilor publici,pompierilor şi unităţilor de protecţie civilă; ia măsuri pentru prevenirea şi limitareaurmărilor calamităţilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, împreună cuorganele specializate ale statului; ia măsuri pentru elaborarea planului urbanistic general allocalităţii şi îl supune spre aprobare consiliului local, etc.

- e) atribuţii în domeniul organizatoric – poate propune consiliului local consultareapopulaţiei prin referendum, cu privire la problemele locale de interes deosebit; ia măsurileprevăzute de lege pentru desfăşurarea adunărilor publice, etc.

Din ansamblul atribuţiilor conferite de lege se poate trage concluzia că primarul acţionează într-o dublă calitate:- pe de-o parte el este reprezentantul localităţii în care a fost ales în funcţie, iar înaceastă calitate este chemat să realizeze interesul comunităţii care i-a acordat votul cuocazia desfăşurării alegerilor locale;- pe de altă parte, primarul este reprezentant al statului în comuna sau oraşul în carea fost ales, iar acest statut este determinat de delegarea, pe cale legislativă, a unor activităţice revin statului, cum ar fi: stare civilă, autoritate tutelară, organizarea alegerilor, etc.Primarul are posibilitatea de a delega viceprimarului sau după caz viceprimarilor,prin dispoziţie emisă în cel mult 30 de zile de la validare o serie de atribuţii cu excepţiacelor prevăzute în mod expres de lege, că nu pot fi delegate. În exercitarea atribuţiilor sale,primarul emite dispoziţii, acte administrative cu caracter normativ sau individual.