Aspecte generale privind adopția

INTRODUCERE

În condiţiile globalizării, a schimbului şi transferului de valori cărora este supusă societatea contemporană fenomene precum protecţia copilului, a familiilor dezintegrate, a numărului scăzut de căsătorii şi pierderea încrederii în instituţia familiei capătă din ce în ce mai mult interes de studiu printre specialişti din diverse arii ştiinţifice, precum sociologie, asistenţă socială, psihologie, ştiinţe juridice etc. În aceeaşi ordine de idei, provocările internaţionale solicită societăţile, grupurile umane şi sociale către o mobilizare spre schimbare, inovaţie lucru necesar şi în cazul Republicii Moldova. Implicarea statului în activitatea diverselor sisteme sociale devine mult mai vizibilă astăzi comparativ anilor 1990-2000. Sistemul de asistenţă socială este unul de referinţă în acest sens. Minime, dar importante ajustările sistemului de asistenţă socială sunt orientate către stabilizarea grupurilor vulnerabile şi crearea condiţiilor optime de dezvoltare continuă a acestora, astfel încît profesia de asistent social devine astăzi una din cele mai încurajate în dezvoltare şi apreciate.

Deşi aderată la o serie de convenţii internaţionale de protecţie a drepturilor omului, a familiei şi copilului, Republica Moldova indică restanţe vizibile la capitolul implementare în practică. Numărul familiilor dezintegrate, a copiilor abandonaţi, a modului de viaţă nesătos existent în societatea noastră sunt adevărate provocări sistemului de asistenţă socială, particular al asistentului social. Copiii sunt în acest sens categoria societăţii care necesită o preocupare şi atenţie specială. Mecanisme de protecţie ale acestora le găsim atît în activitatea numeroarelor organizaţii nonguvernamentale, asociaţii şi centre statale, dar eforturile acestora nu sunt suficient susţinute de însăşi societate. În ultimii ani numărul copiilor abandonaţi a crescut dramatic, iar conform autorităţilor aproape 8.000 de copii se află în îngrijirea sistemelor rezidenţiale, ceea ce presupune anual cheltuieli de la 30-60 mii lei. Una din soluţiile problemei ar fi creşterea numărului de adopţii ale copiilor. Dimpotrivă, în urma aprobării regulamentului nou din 2011 cu privire la adopţie numărul acestora a scăzut drastic.

Suportul teoretico-ştiinţific al tezei constă din investigarea unui şi de lucrări de specialitate precum sunt: Asistenţa socială în perioada de tranziţie: probleme şi modalităţi de soluţionare, coord. M.Bulgaru, M.Dilion- Chişinău, 2000; Concepte fundamentale ale asistenţei sociale (note de curs) cu acceaşi autori apărută în 2000-Chişinău; Introducere în teoria asistenţei sociale: Importanţa aplicării teoriei în practică, Howe, David-Bucureşti, 2001; Practica asistenţei sociale. Abordare participativă, Karla Krogsrud Miley, Michael O'Melia, Brenda DuBois- Iaşi, 2006 lucrări ce au furnizat informaţii, aspecte generale despre situaţia asistenţei sociale atît în R.Moldova, cît şi peste hotare ei. Alte lucrări au fost utilizate pentru a constitui cadrul teoretic de interpretare şi analiză a procesului de adopţie. Enumerăm în acest sens lucrările de referinţă: Managementul de caz în protecţia copilului. Evaluarea serviciilor şi practicilor din România, Şt.Cojocaru, D. Cojocaru, Iaşi-2008; Adopţia şi protecţia copilului aflat în dificultate, Ion.P.Filipescu, Bucureşti-1997; Adopţia copiilor în România, Bejenaru Anca- Iaşi, 2011. Remarcăm în acest sens lipsa tratatelor ştiinţifice publicate în Republica Moldova despre fenomenul adopţiei în general. Despre rolul asistenţei sociale în general, şi particular în lucrul cu copiii aflaţi în dificultate remarcăm interesul specialiştilor autohtoni, după cum urmează: Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului- Spînu M., Chişinău-1998; Rolul asistentului social în plasarea copiilor rămaşi fără îngrijire părintească, M.Dascal; Parteneriate în dezvoltarea serviciilor de alternativă pentru copii şi familii în situaţii de risc: Materialele conferinţei internationale, Goreaciuc, Rodica, Chişinău-2003;

Alte lucrări ce au fost utilizate substanţial în analiza lucrării ţin de domeniul juridic menţionînd aici- Codul Familiei al Republicii Moldova, Legislaţia internaţională privind reglementarea instituţiei adopţiei, Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului, adoptată la New York la 20 noiembrie 1989 ş.a.

Aspecte teoretico-conceptuale privind adopţia

Fenomenul adopţiei este un fenomen juridic internaţional şi social prin care se asigură copilului aflat în situaţii de risc, vulnerabile şi fără îngrijirea părintească corespunzătoare integrarea în o altă familie. În dicţionarul explicativ al limbii române definiţia verbului a adopta este urmatoarea : A ADOPTÁ adópt tranz. 1) (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a înfia. Dr. Ramona Tutunariu consideră că această definiţie este importantă pentru a evidenţia concepţia generală a romînilor despre adopţie. Pe pagina web a site-ului recunoscut internaţional adoption.com identificăm următoarea definiţie a adopţiei: “Transferul oficial prin sistemul judiciar a tuturor drepturilor părinteşti pe care le-a avut un părinte biologic al unui copil părinţilor adoptatori. Toate responsabilităţile părintelui biologic sunt acordate părintelui adoptator care devine responsabil de îngrijirea, supravegherea copiilor, cultivarea şi formarea lor profesională, de starea sa fizică şi emoţională de sănătate, precum şi sprijinul său financiar”. UNICEF acordă în sens scurt următoarea definiţie adopţiei: “Adopţia este o instituţie juridică a ordinii publice şi a interesului social care permite crearea, printr-o sentinţă emisă în acest sens, a unei legături familiale voluntară între persoane care nu o posedă natural”. Astfel, adopţia este un termen folosit pentru a descrie un act personal şi legal, dar de asemenea şi un serviciu social. Deoarece adopţia este o construcţie socială este încărcată şi formată din forţe culturale. Liga copiilor pentru bunăstare din SUA oferă o definiţie foarte apropiată ca conţinut de cea oferită de UNICEF: „Metodă asigurată prin lege să stabilească legal o relaţie dintre părinte şi copil, persoane care nu sunt legate prin naştere” .