Aptitudinea pedagogică

Aptitudinea pedagogica reprezinta un ansamblu de calitati psihosociale, generale si specifice, necesare pentru proiectarea activitatilor care au ca finalitate formarea-dezvoltarea permanenta a personalitatii umane, activitati realizabile in diferite medii institutionale, in conditii relevante la nivel de produs (rezultatele obtinute, valorificate) si de proces (resursele interne angajate, valorificate). in psihologie, aptitudinea este abordabila din perspectiva raporturilor sale cu capacitatea umana (savoir-faire). Ea este interpretata ca fiind: sinonima, reala, in raport cu capcitatea umana; virtuala, potentiala in raport cu capacitatea umana.

In literatura de specialitate anglo-saxona este avansat termenul de abilitate care, fara a face distinctie, incearca sa acopere notiunea de aptitudine cu notiunea de capacitate. Aptitudinea devine un suport al capacitatii; capacitatea reprezinta continutul obiectivat al aptitudinii (Dictionnaire actuel de leducation). Functia aptitudinii angajeaza resursele intregului sistem psihic uman. Valorificarea proceselor-activitatilor-insusirilor-conditiilor psihice, la niveluri de performanta maxima permite aprecierea acestora ca aptitudini generale sau speciale. Pe de alta parte, aptitudinea este cea care permite diferentierea indivizilor, cu o educatie egala, priviti din punctul de vedere al randamentului (Dictionnaire de la psychologie). Functia generala a aptitudinii pedagogice depaseste sfera actiunii didactice, angajand toate resursele educative ale activitatii umane, valorificabile la nivel de: continut: intelectual-moral-tehnologic-estetic-fizic; forma: formala-nonformala-infor-mala; cercetare: fundamentala, orientativa, aplicativa; management educational/con-ducere globala-optima-strategica a sistemului si a procesului de invatamant.

Functia specifica a aptitudinii pedagogice angajeaza insusirile fizice, psihice si sociale ale actorilor educatiei care asigura reusita in activitatea didactica proiectata si realizata la nivelul procesului de invatamant.

Aceasta functie directioneaza resursele invatarii, orientate la nivel de activitate cu finalitate adaptativa, care confera procesului instructiv-educativ calitatea de cel mai important factor de formare si dezvoltare a aptitudinilor elevilor (Mitrofan, Nicolae). Structura aptitudinii pedagogice sintetizeaza un complex de insusiri psihosociale care asigura competenta subiectului educatiei in actiunea de formare-dezvoltare permanenta a obiectului educatiei (prescolar, elev, student etc). In cadrul acestei structuri determinanta este capacitatea de comunicare pedagogica a educatorului. Ea sustine valorificarea si integrarea adecvata a tuturor trasaturilor aptitudinale realizabile efectiv la nivel de: - capacitate de stimulare a creativitatii necesare pentru adaptarea la conditiile noi care apar continuu pe parcursul desfasurarii actiunii educationale/didactice. - capacitate de organizare manageriala a ...