Amenajarea ergonomică a unui dormitor

Ergonomia este stiința multidisciplinară care studiază interacțiunea dintre oameni, activitatea lor si mediul ȋnconjurător.

Ergonomia integrează cunostințe din următoarele domenii:

- medicina (anatomie, fiziologie, igienă);

- antropometrie;

- stiințe tehnice (proiectare de mijloace de producție si tehnologii)

- stiințe economice (economia, organizarea si planificarea muncii, stimularea muncii, economia energetică a organismului uman);

- psihologia muncii, sociologia muncii; [3]

Ergonomia este o stiința care foloseste atat legi proprii, cat si legi specifice ale stiințelor care alimentează conținutul ei, pentru a studia „omul” ȋn diferite ipostaze ale activității lui ȋn cursul vieții, ȋn vederea realizării unui echilibru ȋntre posibilitățile lui si factorii care ȋl solicită ȋn diferite forme si ȋn diferite momente.[1]

În funcţie de cerinţele care i se adresează, ergonomia poate fi privită după o serie de criterii care delimitează mai multe feluri ale ergonomiei, cu domenii specifice de preocupare.

1)Funcţie de scopul urmărit distingem :

Ergonomia adaptării muncii la om – studiază crearea mijloacelor de muncă de la cele mai simple până la cele mai complexe, dimensionarea locurilor de muncă, crearea mediului ambiant profesional şi extraprofesional astfel ȋncât orice fel de solicitări adresate omului să se armonizeze cu posibilităţile fizice, neuropsihice şi celebrale ale acestuia.

Ergonomia adaptării omului la munca sa – se ocupă cu orientarea, selecția, formarea şi perfecţionarea profesională, având ca scop să asigure fiecărui om o muncă potrivită cu aptitudinile şi posibilităţile individuale.

2)După stadiul sau faza de aplicare distingem :

Ergonomie de concepţie – are ca obiect elaborarea unor standarde ergonomice care se aplică în faza de proiectare a unei întreprinderi, secţie, loc de muncă, utilaj, produs ;

Ergonomie de corecţie – studiază locurile de muncă deja existente, pentru a elimina disfuncţiile create în sistemul om –maşină-mediu., ca urmare a unor erori de concepţie.

3)După obiectul preocupărilor :

Ergonomie a producţiei – studiază condiţiile ergonomice de desfşurare a muncii în toate fazele procesului de producţie : aprovizionare, programare, fabricaţie, reparaţii, transport intern, expediţie.

Ergonomie a produsului – studiază din punct de vedere ergonomic, produsele ce vor deveni mijloace de muncă sau bunuri de consum.

4)După conţinut :

Ergonomia activităţilor – ramură a ergonomiei care studiază munca din următoarele puncte de vedere:

- antropologic- la proiectarea mijloacelor de muncă se iau în considerare variabilele antropologice

- fiziologic – conceperea proceselor de muncă în condiţii de solicitări normale ale organismului (respectarea limitelor normale ale capacităţii de muncă)

- igienic – eliminarea factorilor de risc pentru îmbolnăviri profesionale, accidente de muncă, ambianţă necorespunzătoare.

Ergonomie a informaţiei – studiază cognitivitatea implicată în, şi generată de procesul de producţie având la bază percepţia, raţionamentul decizia (găsirea celor mai adecvate soluţii pentru ca percepţia senzorială să fie clară şi rapidă, informaţiile pe care omul le primeşte sub formă de semnale de la maşină şi mediu să poată fi uşor selectate, analizate, astfel încât decizia să fie corectă) ;

Topoergonomia – se ocupă cu cercetarea şi proiectarea dimensională a maşinilor, organelor de comandă ale locurilor de muncă, conform particularităţilor antropometrice ale omului ;

Bioergonomia – studiază fenomenul de oboseală a organismului uman în raport cu elementele de organizare a mincii (durata zilei de muncă, repaosul, munca de noapte, munca în schimburi).[2]