Rolul Nutriției Minerale în Creșterea și Dezvoltarea Plantelor Ornamentale

Plantele ornamentale aparţin unui mare număr de familii botanice şi sunt, în majoritate originare din zonele calde ale globului. Există astăzi numeroase scrieri şi documente arheologice care atestă existenta plantelor decorative de camera încă de la popoarele antice. Ele erau foarte preţuite, şi de multe ori ridicate la rangul de simbol al divinităţii.

Odată cu apariţia unei game mari de plante şi cunoaşterea posibilităţilor de cultivare cu succes, cultivarea plantelor de apartament a devenit una dintre pasiunile cele mai răspândite. Dacă mai înainte cultivarea speciilor aduse din zone îndepărtate era apanajul exclusiv al celor bogaţi, ea a devenit accesibila tuturor.

Creşterea şi dezvoltarea plantelor horticole depinde de calitatea proprietăţiilor chimice şi fizice ale solului, cât şi de cantitatea de elemente nutritive aflate în solul de cultură în stare asimilabilă.

Majoritatea plantelor ornamentale cresc şi se dezvoltă bine în solurile luto-nisipoase, afânate, bogate în humus. Sunt însă şi plante care cer un sol mai greu sau mai uşor.

Pretenţiile faţă de gradul de aciditate sau alcalinitate a solului (pH) poate fi evaluat între 4 şi 8, specificând că majoritatea plantelor ornamentale preferă un pH situat între 6,5 si 7,5.

Pământurile naturale utilizate pentru cultura plantelor ornamentale în efectuarea amestecurilor de sol, pentru substraturile de cultură, sunt clasificate din punct de vedere fizic în: pământuri grele, pământuri semigrele, pământuri uşoare, pământuri adiacente.

Este cunoscut faptul că toate vieţuitoarele au nevoie de o sursă de energie şi anumite elemente chimice pentru a-şi desfăşura viaţa. Plantele preiau din sol, alături de apă o serie de nutrienţi minerali sub formă de ioni sau de molecule. Se cunoaşte de mai bine de 2000 de ani că adăugând pe sol cenuşă se îmbunătăţeşte creşterea plantelor. Însă abia în secolul XX au existat explicaţii pentru acest efect. Plantele nu au selectivitate în absorbţia elementelor din sol, aşa încât alături de elementele esenţiale, frecvent, ele pot să absoarbă şi elemente toxice, cu efecte dăunătoare.

Deşi plantele îşi prepară singure hrana cu ajutorul luminii solare, pentru a începe acest proces de sinteză au nevoie de diferite minerale, oferite în mod normal de substratul de pământ. Totuşi este nevoie de o suplimentare, prin adăugarea unor fertilizatori cu substanţe nutritive.

Nutriţia minerală a plantelor este un proces fiziologic de aprovizionare a plantelor cu substanţe nutritive. Substanţele nutritive absorbite din mediu pot fi anorganice (adică minerale) sau organice. Plantele ornamentale verzi absorb în mod predominant substanţele minerale, din care, prin asimilaţie clorofiliană, sunt sintetizate substanţele organice. Elementele chimice, din nutriţia plantelor cu substanţe anorganice sau cu substanţe organice, devin elemente de constituţie ale unor substanţe care participă la structura protoplasmei şi a pereţilor celulari. De asemenea, aceste elemente intră şi în structura chimică a unor substanţe energetice, dintre care cele mai importante sunt hidraţii de carbon, grăsimile şi proteinele, care prin degradare aerobă sau anaerobă, furnizează energia necesară proceselor vitale.

Elementele de care plantele ornamentale au nevoie în cantităţi mari sunt azotul, fosforul, potasiul, magneziul şi fierul. Acestea sunt elemente principale (macroelemente). Dar plantele au nevoie şi de cantităţi mici din alte elemente, numite microelemente sau oligoelemente, dintre care fac parte, zincul, borul, clorul, iodul, cobaltul şi manganul.

Substanţele nutritive sunt folosite de plante într-o gamă largă de procese biochimice. Putem spune că azotul este esenţial pentru creşterea frunzelor stimulează formarea masei vegetative, dând plantei vigoare şi un colorit de un verde închis , fosforul pentru dezvoltarea sănătoasă a rădăcinilor, iar potasiul pentru rezistenţa generală şi pentru producerea florilor şi fructelor.

Un deficit de oligoelemente se manifestă deseori prin îngălbenirea nervurilor frunzelor sau a suprafeţei dintre nervuri, restul frunzei rămânând verde.

Pentru obţinerea unor culturi floricole reuşite este necesar să se cunoască bine cerinţele plantalor faţă de anumite elemente minerale ca să le putem oferi tot ce au nevoie.

Cerinţele plantelor ornamentale pentru elementele nutritive se deosebesc în mod evident. Fiecare substanţă nutritivă este importantă şi lipsa uneia nu poate fi compensată de către alta.