Politici și strategii globale de securitate alimentară

Programe de asistenta si sprijinire a tarilor in curs de dezvoltare pentru eradicarea foametei si a saraciei

Cuprins:

- PROGRAMELE FAO

- PROGRAMELE BANCII MONDIALE

- PROGRAMELE COMISIEI EUROPENE

Doua din cele mai importante probleme globale din secolul XXI ar fi foametea si saracia in tarile in curs de dezvoltare. Ultima jumatate a secolului XX si inceputul secolul XXI s-au infruntat cu asa zisa “era cresterii”. Populaţia totală a planetei va creşte, în 30 de ani, de la şase miliarde de locuitori la nouă miliarde.

Prin saracie se intelege un sistem de “viata” impus sau acceptat inconsitent de un segment al societatii umane, prin care indivizii care formeaza societatea respectiva nu dispun sau nu au acces spre acele resurse care sa le asigure valorile minime ale existentei fizice si sociale. Fara indoiala ca saracia se coreleaza cu boli si alte elemente sociale si da nastere la o serie intreaga de fenomene negative care bantuie societatea planetara.

Reducerea saraciei severe

La nivel global, peste un miliard de persoane traiesc cu mai putin de un dolar pe zi. Subnutritia reprezinta principala cauza de deces in randul copiilor. Din aceste considerente, dublul angajament asumat este de a injumatati, pana in 2015, numarul persoanelor al caror venit este mai mic de un dolar pe zi si al oamenilor care sufera de foame.

Nivelul saraciei extreme a scazut de la aproape o treime din populatia globului in 1990 la o cincime in 2004. Daca aceasta tendinta va continua, tinta ODM (Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului) de reducere a saraciei va fi atinsa la nivel global si la nivelul majoritatii regiunilor. Ritmul progreselor inregistrate in Africa Sub-sahariana (rata saraciei a scazut cu aproape 6% fata de 2000), nu va permite insa atingerea tintei de reducere a saraciei pana in 2015.

Programele FAO

FAO furnizeaza asistenta tehnica statelor lumii în domeniile securitatii alimentare, dezvoltarii agricole si rurale în vederea atingerii primului obiectiv al mileniului pentru dezvoltare: “Reducerea la jumatate a numarului de persoane care sufera de foame si de saracie” si în domeniul gestionarii durabile a resurselor naturale (pamânt, apa, paduri, peste, resurse fitogenetice si zoogenetice), pentru a atinge cel de-al saptelea obiectiv al mileniului pentru dezvoltare – asigurarea unui mediu durabil.

FAO estimeaza ca saracia extrema are la origine foametea, din cauza efectelor nocive pe care aceasta o are asupra sanatatii si asupra potentialului productiv al indivizilor, al comunitatilor si al tuturor natiunilor. FAO împarte cu alte institutii ale sistemului Natiunilor Unite stabilite la Roma, PAM (Programul Alimentar Mondial) si FIDA (Fondul International pentru Dezvoltarea Agricola), nu numai un obiectiv comun, primul obiectiv al mileniului pentru dezvoltare, dar în aceeasi masura are în vedere concretizarea sa, folosind mandatele complementare a trei institutii: FAO, in calitate de institutie specializata a ONU, furnizeaza asistenta tehnica; FIDA, in calitate de institutie de finantare, aduce ajutor financiar, iar PAM, in calitate de program operational comun ONU/FAO, furnizeaza asistenta alimentara.

Totodata, FAO a înmânat organelor sale directoare un document intitulat “FAO si provocarile Obiectivelor Mileniului pentru dezvoltare: Calea de urmat” si a creat un Comitet Extern de Nivel Înalt cu privire la Obiectivele Mileniului pentru Dezvoltare, având ca scop consilierea cu privire la masurile ce trebuie luate în ajutorarea tarilor a caror populatie sufera de foamete, acordând o atentie deosebita obiectivelor 1 si 7 care sunt direct legate de competentele de baza ale organizatiei.