Politica Agricola Comuna a UE

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Politica Agricola Comuna (PAC) este un sistem de subsidii si programe agricole al Uniunii Europene. Detine 48% din bugetul UE. PAC combina subsidiile pentru recolte si pamant, ce poate fi cultivat prin intermediul mecanismelor de sustinere a pretului, incluzand preturi minime garantate, tarife de import si cote pe anumite bunuri din afara UE. Obiectivul principal al PAC este sa le asigure fermierilor un nivel rezonabil de trai, consumatorilor alimente de calitate si preturi corecte, precum si de a prezerva mostenirea rurala.
Istoric
Crearea PAC a fost propusa de Comisia Europeana. Tratatul de la Roma, din 1957, a infiintat Piata Comuna. Cele sase state interveneau puternic, in mod individual, in sectoarele lor agricole, mentinand preturile si supraveghind organizarea fermelor. PAC este vazuta des ca un compromis intre Franta si Germania: industria germana are acces la piata franceza, in timp ce Germania va sprijini plata catre fermierii francezi. Scopul Politicii Agricole Comune (PAC) este de a asigura fermierilor un nivel de trai echitabil, de a da consumatorilor produse de calitate la preturi rezonabile, precum si de a prezerva mediul rural. Datorita PAC, agricultorii beneficiau de subventii si sisteme care le garantau preturi ridicate, ce ii stimulau sa produca mai mult. De asemenea, se acordau ajutoare financiare pentru restructurarea agriculturii, un exemplu fiind sprijinirea investitiilor in ferme, in scopul dezvoltarii si gestionarii capacitatilor lor tehnologice, astfel incat sa se poata adapta la conditiile economice si sociale ale vremii. Anumite masuri au fost introduse sub forma unor ajutoare pentru pensionarea anticipata, pentru formarea profesionala si pentru regiunile defavorizate. PAC si-a atins cu succes obiectivul de autoaprovizionare a Uniunii Europene incepand cu anii '80. Cu toate acestea, UE a ajuns sa se confrunte dintr-o data cu excedente aproape permanente din principalele produse agricole, dintre care unele au fost exportate (cu ajutorul subventiilor), in timp ce altele au trebuit depozitate sau dispersate in interiorul UE. Aceste masuri au atras cheltuieli bugetare ridicate, au distorsionat anumite piete mondiale, nu au servit intotdeauna cel mai bine intereselor agricultorilor, devenind astfel nepopulare in randul consumatorilor si contribuabililor. In acelasi timp, societatea a devenit tot mai preocupata de durabilitatea agriculturii in contextul protectiei mediului, Summit-ul mondial de la Rio (1992) fiind, in acest sens, un reper important la inceputul anilor '90. Din aceste motive, s-a simtit necesitatea reformarii PAC. Multe dintre schimbarile importante ale PAC avusesera deja loc in anii '80, dar s-au accentuat in special la inceputul anilor '90. Limitarea productiei a contribuit la reducerea excedentelor (cotele de lapte din 1983) si s-a pus un nou accent pe agricultura ecologica. Pentru a beneficia de ajutoare directe, agricultorii au fost nevoiti sa isi indrepte atentia spre piata si sa raspunda noilor prioritati ale publicului (reforma MacSharry din 1992). Aceasta schimbare de strategie, care a avut loc in 1999 prin reforma ,,Agendei 2000" si care favorizeaza competitivitatea agriculturii europene, include, de asemenea, un element fundamental nou - o politica de dezvoltare rurala destinata sa incurajeze numeroase initiative rurale, ajutand totodata agricultorii sa isi restructureze fermele si sa diversifice si sa imbunatateasca comercializarea produselor. S-a stabilit un plafon bugetar pentru a asigura contribuabilii ca nicio cheltuiala legata de PAC nu va scapa de sub control. In 2003, s-a convenit in cele din urma asupra unei reforme fundamentale noi. Agricultorii nu mai sunt platiti doar pentru a produce produse alimentare. Astazi, cererea este principala forta motrice a PAC. Ea tine seama pe deplin de preocuparile consumatorilor si contribuabililor, lasand in acelasi timp agricultorilor din UE libertatea de a-si adapta productia la cerintele pietei. In trecut, cu cat agricultorii produceau mai mult, cu atat primeau mai multe subventii. In viitor, marea majoritate a ajutoarelor destinate fermierilor vor fi platite independent de cantitatile produse. In cadrul noului sistem, agricultorii vor continua sa primeasca plati directe, cu scopul de a mentine stabilitatea veniturilor, dar legatura cu productia a fost eliminata. In afara de aceasta, agricultorii trebuie sa respecte standarde de protectie a mediului, de siguranta a alimentelor si de protectie a plantelor si animalelor. In cazul nerespectarii acestor standarde, vor risca reduceri ale platilor directe de care beneficiaza (o conditie cunoscuta sub denumirea de ,,eco-conditionalitate"). Eliminarea legaturii dintre subventii si productie (denumita de obicei ,,decuplare") ii va face pe agricultorii UE mai competitivi si mai orientati catre piata. Acestia vor fi liberi sa produca ceea ce este mai profitabil pentru ei, bucurandu-se totodata de dorita stabilitate a venitului. Aceasta serie de reforme a conturat un viitor mai limpede pentru PAC, evidentiind si mai mult valoarea pe care o are pentru intreaga societate.
Trasaturi distincte ale Politicii Agricole Comune (PAC)
Politica Agricola Comuna este nu numai una dintre primele politici comune, dar este si printre cele mai importante. Importanta ei deosebita in cadrul constructiei comunitare este reflectata prin cateva trasaturi distincte:
a) Este o politica prin excelenta integrationista, in mai mare masura chiar decat Piata Interna, unde standardele armonizate le-au inlocuit doar in proportie de circa 10% pe cele nationale. In ce priveste PAC, politicile agricole nationale au fost inlocuite, pentru marea majoritate a productiei agricole, de reglementari comune de functionare a pietelor si comercializare a produselor.
b) Este o politica mare consumatoare de resurse financiare. Politica Agricola consuma, prin sistemul complex de subventii si alte stimulente financiare, circa jumatate din bugetul comun.
c) Manifesta un grad sporit de vulnerabilitate la presiunile de lobbying, considerente altele decat cele economice prevaland adesea in luarea deciziei de politica agricola. Trei sunt ratiunile mjore care justifica de ce factorii politici sunt foarte sensibili la lobby-ul exercitat de producatorii agricoli. Pe de o parte, sectorul agricol este cel care furnizeaza una din
resursele indispensabile existentei umane, si anume hrana. Pe de alta parte, agricultura este un sector traditional, cu radacini adanci in istorie si simbolistici - sub forma traditiilor, cutumelor, legendelor - ce reprezinta izvoare fundamentale in conturarea identitatilor nationale. In sfarsit, organizatiile producatorilor agricoli au capatat o influenta foarte puternica in timpul razboiului, pe care ulterior si-au pastrat-o, iar pe
parcursul dezvoltarii PAC si-au consolidat-o. Conceptia insasi a PAC, de protejare a veniturilor producatorilor agricoli, a avut o contributie insemnata la consolidarea pozitiei acestor organizatii.


Fisiere in arhiva (1):

  • Politica Agricola Comuna a UE.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!