POLITICA AGRICOLA COMUNA 1.1. Necesitatea unei politici agricole comune Spatiul european a fost conceput imediat dupa al doilea razboi mondial pen-tru economii inca dominant agricole si pentru care autonomia alimentara consti-tuia o preocupare centrala. Din aceasta cauza, politica agricola comuna a devenit prima axa a constructiei comunitare ajungand sa absoarba pana si astazi mai mult de jumatate din bugetul Comunitatii. Iata cateva argumente care au stat la baza crearii politicii agricole comune: -Activitatea agricola nu poate fi comparata cu alte activitati eco-nomice. Productia din acest domeniu provine din mai multe sectoare si depinde de influente climatice si cicluri biologice care duc la fluctuatii considerabile in ceea ce priveste productia si care sunt greu de prevazut si de controlat in ciuda tuturor progreselor tehnice. -Greutatile intampinate in incercarile de a echilibra productia agri-cola, coroborate cu cererea constanta de hrana, ar putea duce la mari fluctuatii de preturi in cadrul Uniunii, daca nu ar exista masuri de reglare a pietei. Asemenea masuri au fost introduse pentru a preveni ca aceste variatii de pret sa fie impuse atat producatorilor, cat si consuma-torilor. -Fara protectia corespunzatoare la granite, variatiile de preturi pe piata ar face sa scada preturile comune si ar duce, astfel, la mutari de pro-ductie. -In plus, din cauza numarului ridicat de regiuni mai putin favorizate, masurile pentru diminuarea deficientelor structurale sunt cu atat mai necesare, in scopul mentinerii nivelului de productie si a populatiei. In aceste zone, agricultura este cea mai importanta activitate econo-mica. Fara masuri de genul acesta, productia s-ar restrange la zonele cele mai favorizate. -Dezvoltarea rurala a fost dintotdeauna un obiectiv important al pol-iticii comune europene. Preocuparea pentru imbunatatirea conditiilor economice si sociale a locuitorilor din mediul rural, dezvoltarea insti-tutiilor corespunzatoare si protejarea mediului inconjurator in care acestia traiesc este motivata printre altele de faptul ca 50% din populatia UE locuieste in mediul rural, care reprezinta 80% din teritoriul Co-munitatii. 1.2. Concepte de baza privind politica agricola A. Situatia angajatilor din agricultura Aproximativ 8 milioane de oameni din UE sunt angajati permanent sau temporar in domeniul agricol. Impreuna cu sectoarele industriale adiacente, cel agroalimentar este unul dintre sectoarele care acapareaza una din cele mai mari ponderi de forta de munca in majoritatea statelor membre. Numarul celor angajati in domeniul agricol variaza considerabil de la tara la tara. In Regatul Unit, de exemplu, numai 1,9% din totalul populatiei active lucreaza in agricultura, fata de 19,9% in Grecia. B. Contributia agriculturii la Valoarea Adaugata Bruta Ca si numarul angajatilor din sectorul agricol, contributia agriculturii la VAB se diferentiaza apreciabil in functie de fiecare tara. Aceasta contributie atinge 7,5% in Grecia, 4,8% in Irlanda, 3,0% in Spania, 2,7% in Italia, 0,8% in Finlanda si Germania si 0,6% in Suedia. Aceste procentaje arata numai in parte importanta agriculturii, caci avantajele acesteia, cum ar fi semnificatia ei pentru mediul inconjurator si contributia la ocrotirea peisajului, nu sunt evaluate pe piata si deci nu sunt incluse in estimarea rolului ei la VAB. C. Productia agricola Productia sectorului agricol variaza semnificativ din punct de vedere regional, in special datorita diferentelor climatice dintre statele membre ale UE. In timp ce in statele membre nordice predomina plantele de cultura, in statele din sud pomii fructiferi, legumele si vita de vie ocupa o pondere mai mare. In Olanda, Danemarca si Irlanda, produsele lactate si din carne au o importanta economica deosebita. D. Marimea fermelor Marimea medie a fermelor variaza intre 4,5 ha (Grecia) si 70,1 ha (Regatul Unit). Marimea medie a unei ferme in UE ajunge la 17,4 ha.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
