Parvoviroza canină

Extras din referat Cum descarc?

Parvoviroza este cauzata de parvovirusul canin. Acest virus este extrem de contagios si se poate transmite prin contactul direct cu alt caine infectat sau indirect, prin contactul cu un obiect contaminat (bol cu apa, lesa, zgarda, haine). Transmiterea parvovirusului canin se mai poate face prin stranut, prin obiectele linse de cainele infectat sau prin fecale contaminate.
Virusul afecteaza tractul gastrointestinal al cainilor, iar cele mai afectate zone sunt stomacul si intestinul subtire, unde distruge celulele, afecteaza absorbtia substantelor nutritive si perturba bariera intestinala. In cazul puilor de caine, parvoviroza poate afecta maduva osoasa si tesuturile limfopoietice, iar uneori poate afecta si sanatatea inimii.
Parvovirusul este rezistent la caldura si frig, umiditate, aer uscat si poate supravietui in orice tip de mediu pentru timp indelungat. Virusul persista si pe mici cantitati de fecale ale unui caine infectat si se poate transmite unui caine sanatos.
Parvoviroza este o boala grava care duce la slabirea sistemului imunitar in cazul catelusilor, producand scaderea nivelului de celule albe din sange. Astfel, este redusa capacitatea organismului de a lupta cu alte infectii bacteriene secundare care pot aparea ca rezultat al deteriorarii intestinelor.
Pe pielea si blana cainelui, virusul poate supravietui pentru cel putin o luna, iar in aer liber, timp de cateva luni si chiar pana la un an.
Tipuri de parvoviroza
Parvoviroza canina se poate manifesta in doua moduri:
La nivelul sistemului digestiv -  este cea mai intalnita forma a parvovirusului canin si se manifesta prin aparitia varsaturilor, diareei, scaderii in greutate si lipsei poftei de mancare;
La nivel cardiac -  este o forma mai putin intalnita si se manifesta prin insuficienta cardiovasculara si respiratorie, fiind frecventa in randul puilor de caine (sub opt saptamani); in unele cazuri poate fi fatala.
Ce caini sunt expusi parvovirozei
Cei mai predispusi la infectia cu parvoviroza sunt puii de catel care au intre sase saptamani si sase luni. De regula, cei care au pana in sase saptamani inca au anticorpi primiti pe cale materna, atat timp cat mama catelusilor a fost vaccinata anterior.
Severitatea bolii poate varia, iar cei mai afectati sunt, de regula, puii de catel. In cazul in care, pe langa parvoviroza, mai exista si o alta infectie sau parazit, atunci boala poate fi mai severa. In ceea ce priveste rasele de caini, exista unele in cazul carora riscul de a dezvolta aceasta boala este mai mare.
Acestea sunt: Rottweiler, Pinscher Doberman, Springer Spaniels englez, Labrador Retriever, Staffordshire Terrier american si cainii din rasa ciobanesc german.
Atat puii, cat si cainii adulti sunt contagiosi in primele 4-5 zile de cand au fost expusi la virus. Totusi, aceasta perioada nu corespunde intotdeauna si cu manifestarea primelor simptome. Astfel, animalele pot fi contagioase cu mult inainte ca stapanii sa isi dea seama ca sunt bolnave.
Care sunt simptomele parvovirozei canine
Parvoviroza canina este o boala periculoasa, iar cu cat este depistata din timp, cu atat cresc sansele ca aceasta sa fie tratata corect si sa nu apara alte complicatii. 
Diaree si scaune cu sange
Voma
Apatie
Febra
Deshidratare
Pierdere in greutate
Anorexie
In cazul parvovirozei canine de la nivelul sistemului digestiv, virusul impiedica absorbtia substantelor nutritive, ceea ce duce la aparitia deshidratarii la caine si la manifestarea starii de oboseala din cauza lipsei de proteine si vitamine. Tesutul din jurul gurii si al ochilor capata o nuanta rosiatica, iar inima incepe sa bata mai repede. In unele cazuri, cainii afectati de parvovirus pot suferi de hipotermie (temperatura scazuta), chiar daca un simptom comun este febra.
De asemenea, episoadele frecvente de voma si diaree pot duce la deshidratarea rapida a organismului, la deteriorarea intestinelor si a sistemului imunitar, cauzand socul septic.

Fisiere in arhiva (1):

 Parvoviroza canina.docx