Oul - Produs Final versus Produs Intermediar

OUL- Produs final vs Produs intermediar

De-a lungul celor 21 de secole, omenirea a evoluat si implicit economiile mondiale. Datorita acestei evolutii, a cresterii aspiratiilor, dorintelor individului a crescut si s-a imbunatatit si cererea de produse, fapt ce a angrenat cresterea si diversificarea ofertei de bunuri si servicii de pe piata economica.

In economie un bun final sau un produs finit este considerat acel bun care este de preferinta consumat, in loc sa fie folosit la producerea unui alt bun. Bunurile de larg consum sunt considerate la fel ca si bunurile finale, singura diferenta fiind ca acestea sunt destinate special pietei consumului de masa. De exemplu bunurile de larg consum nu includ investitiile in obiecte pretioase, cum sunt antichitatile, chiar daca acestea sunt bunuri finale. Bunurile intermediare sau bunurile de care dispune producatorul sunt folosite ca materie prima pentru producerea altor bunuri sau materiale ce trebuie prelucrate. O firma poate sa le intrebuinteze ca bunuri intermediare, sa le produca pentru a le vinde, sau sa le cumpere pentru a le folosi. In procesul de productie, bunurile intermediare pot face parte din produsul final sau pot sa fie modificate fara sa mai poata fi recunoscute.

Prin lucrarea de fata, am dorit sa ne indreptam atentia si sa aducem un "omagiu" unui bun ce vine din negurile timpului, inca din-naintea erei noastre, oul -acest miracol de natura animaliera, dadator de viata prin aportul complex de vitamine, minerale si elemente esentiale bunei functionari a organismului uman.

Nu apelam intamplator la acest produs, ci pentru a reusi sa scoatem in evidenta prin analiza comparativa, caracteristicile pietei de bunuri finale fata de cea de bunuri intermediare.

Dupa cum bine stim, comertul are rolul de asigurator si distribuitor de servicii si bunuri pentru consumatori, punandu-le acestora la dispozitie produse natural, transformate sau fabricate. Toate aceste bunuri si servicii oferite sunt in conformitate cu cererea de pe piata, la un moment dat, satisfacandu-se in acest mod atat nevoia de consum final cat si de consum intermediar.

Oul- produsul asupra caruia ne-am indreptat atentia- este un produs atat final cat si intermediar dupa destinatia lui in procesul de consum, deoarece el satisfice nevoia de consum direct a consumatorului- deci bun final, cat si pe cea de materie prima in procesul de productie din industria alimentara- deci bun intermediar.

Din punct de vedere al duratei de viata, el este un bun nondurabil si un produs din grupa alimentelor de baza, in functie de criteriul merceologic si al destinatiei satisfacerii nevoilor fiziologice ale populatiei de hrana.

Calitatea oului, ce primeaza si consideram noi ca este valoroasa, este aceea de bun de consum final deoarece el este destinat cu precadere utilizarii directe, a satisfacerii directe a nevoii umane de hrana. El este considerat ca aliment de baza in alimentatia publica larga. Este un aliment ce nu trebuie sa lipseasca din hrana saptamanala a omului, fiind bine stiut ca in cele circa 100 gr a unui singur ou gasim proteinele, glucidele, grasimile, minerale ca sodiu, potasiu, magneziu, fosfor, calciu, fier, un complex de vitamine: B6, B12,A, D,E si o importanta sursa de caroten ce ne asigura energia, buna dezvoltare si mentinerea unui organism sanatos. Este o adevarata perla pentru noi, oamenii, iar specialistii nutritionisti si medicii de profil confirma beneficiile ce ni le aduce acest produs natural de origine animaliera.

Catoiu Iacob, Teodorescu Nicolae - Comportamentul consumatorului, Editura Uranus, Bucuresti, 2003

Costea Carmen, Patriche Dumitru - Administrarea afacerilor comerciale, Editura Uranus, Bucuresti, 2002

Vasiliu Cristinel si altii - Comertul romanesc in fata provocarilor secolului XXI, Editura ASE, Bucuresti, 2003

http://www.revista-piata.ro/Consumul_de_oua_creste_incet_dar_sigur-id3970.html

http://www.agero-stuttgart.de/Revista-agero

http://www.capitalul.ro/marketing.html