Mușețelul

1.Istoric

Musetelul este o planta erbacee, anuală, spontană, originara din sudul si sud-estul Europei, raspandita astazi pe toate continentele.La noi creste in locuri insorite si mai umede, prin sate, pe langa garduri, drumuri si cai ferate, pe langa locuintele oamenilor, prin lanuri, pe pajisti, cu predilectie pe soluri nisipoase usoare.Apare masiv in campie pe solurile saraturoase.Este cultivat in toate zonele tarii.Infloreste din lunile aprilie, mai pana la sfarsitul lunii august.Uneori infloreste a doua oara prin septembrie.Se poate confunda cu alte specii din genul Matricaria sau din genul Anthemis.Matricaria inodora (musetelul prost) este lipsit de mirosul aromat caracteristic, iar receptaculul este plin la interior.Matricaria matricarioides (musetelul cu flori verzi) este lipsit de mirosul aromat caracteristic, iar receptaciulul este plan sau semiglobulos, inflorescentele au diametrul mult mai mare (1,5-4 cm), alaturi de fiecare floare pe receptacul se afla cate o palee scuamiforma (se observa dupa inlaturarea florilor tubuloase de pe receptacul).Matricaria chamomilla are mirosul caracteristic puternic aromat.Receptaculul inflorescentei este plan la inceputul infloririi, apoi devine conic si gol la interior.Florile ligulate albe sunt femele, orizontale la inceputul infloririi, apoi brusc rasfrante.Florile hermafrodite sunt tubuloase, dispuse central, foarte numeroase (circa 500), galben-aurii, cu corola cu 5 dinti, 5 stamine si un ovar stiamat bifurcat.

In cultura s-a extins intr-o serie de tari ca Germania, Ungaria, Serbia, Rusia, Bulgaria.

Denumiri populare: mamorita, marariul cainelui, matricea, matricea, momorita, moruna, musatal, musatea, muscatel, musetel de camp, ochiul boului, poala Sfintei Marii, roman, romanita, romonita, romonita buna, romonita mica, rumanita, rumanite, rumonite.

2.Compozitie chimica

Compozitie chimica: oficinale sunt capitulele florale cu pedunculul de cel mult 1 cm, recoltate pe timp insorit dupa ce s-a ridicat roua si cand florile lor ligulate sunt dispuse orizontal, mai tarziu rasfrangandu-se. Contin: ulei volatil aproximativ 0,3%, colorat in albastru datorita prezentei azulenelor, chamazulenul se formeaza sub actiunea enzimatica.

Se mai gasesc: sesquiterpene monociclice numite A, B, C, alcooli sesquiterpenici intre care bisabolul, derivat de la sesquiterpena A, aspigenina, libera si sub forma glicozidica, quercimeritrina, umbeliferona si metilumbeliferona.

In afara de ulei volatil si flavone, florile contin rezine, un mucilagiu care este constituit din anhidrida acidului galactouronic, legat de galactoza, glucoza, arabinoza, xiloza, ramnoza, substante minerale diferite in functie de sol.

Actiune farmaceutica: au actiune antiflogistica a azulenelor si favorizeaza repararea tesuturilor datorita prezentei proazilenelor si a azulenelor, normalizeaza secretia acidului clorhidric in stomac. Prin actiunea lor se elibereaza histamina care stimuleaza aparatul reticuloendotelial. Au si o actiune spasmolitica datorata derivatilor cumarinici si flavonici, antihistaminice, antiseptice, precum si o actiune antinevralgica usor sedativa.

Substantele mucilaginoase actioneaza asupra intestinului intarziind absorbtia, sau prelungind actiunea asupra mucoasei intestinale a medicamentelor ingerate in acelasi timp.

3.Structură

Plantă scundă, atingând înălţimea de 20- 60 cm, mult ramificată şi cu frunze de 2-3 ori penat sectate, cu segmente lineare. Florile sunt grupate în capitule terminale. Marginea fiecărui capitul este ocupată de flori albe, ligulate, femele, iar în regiunea lui centrală se găsesc numeroase flori tubuloase, hermafrodite, galben- aurii, cu corola cu 5 dinţi şi antroceul din 5 stamine cu anterele concrescute. Receptaculul capitulului plan la începutul înfloririi devine conic şi gol la interior, ceea ce permite să deosebim florile de muşeţel adevărat, de florile recoltate de la specii înrudite şi lipsite de proprietăţi terapeutice.

Radacina este pivotanta, fusiforma, cu putine ramificatii repartizate in stratul superficial al solului. Tulpina este erecta, rotunda glabra sau fin pubescenta si foarte ramificata, inalta de 30-50 cm la populatiile locale si 50-75 cm la soiurile ameliorate poliploide.

Frunzele sunt sesile, inserate altern, leifidat compuse, leisan tri-penat sectate, glalere, frunzele de la baza tulpinii fiind mai lungi de 12-18 cm. Frunzele sunt dispuse altern, de la subsoara lor dezvoltandu-se ramuri terminate printr-un capitul.

Florile reprezentate prin inflorescente, sunt grupate in capitule terminale cu diametrul de 1,5-2 cm situate pe un peduncul lung de 5-10 cm. Florile marginale sunt de culoare alba, iar cele interne sunt galben-aurii.

Capitulul este compus din 12-18 flori ligulate, de culoare alba, lungi de 5-9 mm, cu latimea de 3-4 mm, prevazute cu nervuri longitudinale si cu 3-4 zimti.

Receptaculul este format din flori tubulare, de culoare galbena-aurie, are o forma plata la inceputul infloririi, devine apoi semisferic iar spre sfarsitul perioadei de inflorire devine conic, fiind conic in interior.

Infloreste din luna mai pana in iulie.

Fructul este o achena mica putin arcuita, de culoare argintie, lunga de 1-2 mm. O planta poate sa produca aproximativ 45000 fructe.