Morfologia și Anatomia Fructului la Cereale

În România cerealele se cultivă pe 4.5-6.5 milioane hectare(în 2003-5.108 milioane ha),adică 60-65% din terenul arabil cu o producţie de 2400-2500 kg la hectar.În ţara noastră suprafeţele cultivate cu cereale au scăyut de la 8.18 milioane ha în perioada 1934+1938 la 5.8 milioane ha în perioada 1996-2000,ajungând la 71.3% faţă de perioada precedentă,în timp ce producţia a crescut de la 980kg la ha la 2414 kg la ha in aceiaşi perioadă.

Anii Suprafţa Producţia

Mii ha % kg/ha %

1934-1938 8186.2 100.0 980 100

1951-1955 6970.6 85.0 1180 120.4

1961-1965 6772.2 82.7 1620 165.3

1971-1975 6068.2 74.1 2440 248.9

1981-1985 6223.5 76.0 2480 355.1

1986-1990 5965.2 72.8 3070 313.2

1991-1995 6244.2 76.2 2573 262.5

1996-2001 5843.3 71.3 2414 246.3

2002 6038.0 73.7 2379 248.7

2003 5108.0 62.3 2342 238.9

2004 5658.0 69.1 2926 298.5

2005 5865.7 71.6

Morfologia fructului

Fructul la cereale este o cariopsă,adică un fruct uscat,monosper,la care pericarpul este intim concrescut cu sămânţa.La treier fructul cerealelor rămâne golaş sau învelit în plevi.

Forma fructului variază de la oval-alungită sau prismatic-nucleiată în funcţie de gen şi specie.Oricare ar fi forma fructului,la el deosebim o parte situată spre interiorul spiculeţului(sau spre baza ştiuletelui la porumb),numită parte centrală şi o parte situată spre exteriorul spiculeţului(sau spre vârful ştiuletelui de porumb) numită parte dorsală.Pe partea centrală,la cerealele din grupa (grâu,secară,triticale,orz,ovăz) se găseşte o depresiune longitudinală numită şănţuleţ ventral,care poate fi mai larg sau mai îngust,mai adânc sau superficial.Capătul cu care se prinde fructul în spiculeţ se numeşte bază,iar capătul opus vârful fructului,cu un smoc de perişori mai lungi sau mai scurţi in funcţie de gen şi specie.Pe partea dorsală a fructului şi la bază se află embrionul. Suprafţa exterioară a cariopsei la fructele golaşe poate fi netedă,cu încreţituri mai mari sau mai fine sau acoperită cu perişori caducii(ovăz).

Mărimea fructului la cereale variază în funcţie de gen şi specie.În mod obişnuit la cariopsele de forma oval-alungită,eliptic-alungită sau prismatică,pentru aprecierea mărimii se ia în considerare numai lungimea,iar la cele de formă sferică,se ia în considerare diametrul.Cariopsele cele mai mici sunt la mei,iar cele mari la porumb.

Culoarea cariopselor este determinată la formele îmbrăcate în plevi,de culoarea pigmenţilor acumulaţi în glume,unde poate fi galbenă de diferite nuanţe,brună sau negricioasă.La cariopsele golaşe culoarea este determinată de pigmenţii localizaţi in pericarp şi în învelişul seminal;întâlnindu-se o mare varietate de culori de la alb sau galben de diferite nuanţe,până la negru închis,strălucitor.