Încrengătura Pinophyta

Extras din referat Cum descarc?

Cuprinde plante lemnoase, arbori si arbusti, (rar liane sau subarbusti), cu ramificatie monopodiala sau simpodiala. Tulpina prezinta adesea ramuri diferite, macroblaste (ramuri lungi) si microblaste (ramuri scurte) si sufera ingrosari secundare. Prin caracterele lor, au facut trecerea de la pteridofite la angiosperme si au avut maximum de dezvoltare in mezozoic.
Radacina se ramifica numai in plan vertical. La cele fosile poate fi dicotomica, la cele actuale monopodiala sau simpodiala. Are crestere secundara in grosime, la unele specii (Pinus sp.) formeaza micorize, la altele (Taxodium distychum) emite pneumatofori, pentru a nu se asfixia.
Tulpina este lemnoasa, cu ingrosare secundara. Poate fi un stip (Cycadatae) sau un trunchi monopodial (Pinatae) sau simpodial (Ginkgoatae). La Gnetatae poate fi lianoida, un butuc sau un cotor cu ramuri caduce. In structura tulpinii fasciculele conducatoare sunt colaterale, lemnul fiind constituit exclusiv din traheide scalariforme si spiralate la Cycadatae si cu punctuatiuni areolate la Pinatae. Liberul este lipsit de celule anexe.
Frunzele, alterne, rar opuse sau verticilate, pot fi scvamiforme, solzoase, aciculare, bilobate, latite, sau in forma de panglica mare sau penat divizata, sau pot fi mari, asemanatoare cu cele de la ferigi. La gimnosperme frunzele sunt persistente (sempervirescente) desi ele cad (la 2-12 ani) pe rand si au o structura xeromorfa cu epiderma cutinizata sau cerificata, stomate afundate in hipoderma pentru a diminua transpiratia in anotimpul friguros, cu mezofil bogat in cloroplaste si canale secretoare rezinifere, de unde si numele de rasinoase.
Florile sunt lipsite de invelisuri florale sau mai rar prezinta un periant redus, sunt unisexuate, rar hermafrodite. Au conformatie de con fiind constituite dintr-un lastar scurt, pe care sunt dispuse spirociclic fie staminele (microsporofile), fie carpelele (macrosporofile). Gimnospermele sunt plante monoice sau dioice.
Conul femel este alcatuit dintr-un ax pe care se insera spiralat florile unisexuate, fiecare formata dintr-o frunza modificata fertila numita solz carpelar sau carpela, la axila caruia se formeaza, de regula un ovul liber. La baza fiecarui solz carpelar se afla o bractee sterila, de protectie, care se suprapune bracteei fertile.
Ovulul sau macrosporangele prezinta la exterior un singur integument ce lasa in partea superioara o mica deschidere numita micropil. In interiorul ovulului se afla un tesut sporogen, diploid numit nucela. O celula diploida a nucelei, prin meioza formeaza 4 macrospori, dintre care numai unul este functional si prin diviziuni succesive da nastere endospermului primar (protal femel). O celula a endospermului primar prin diviziuni repetate si diferentieri fiziologice formeaza arhegoanele alcatuite dintr-un corp globulos care adaposteste oosfera si un gat din 2-16 celule sterile.
Conul mascul este o floare formata dintr-un ax pe care se insera spiralat numeroase stamine (solzi staminali) ce poarta pe fata inferioara 2-8 saci polinici (microsporangi) ce contin tesutul sporogen, 2n. La baza fiecarei flori mascule (con) se afla 1-2 bractei de protectie. Prin diviziunea meiotica a celulelor diploide din sacii polinici se formeaza numeroase grauncioare de polen (microspori) haploizi. Grauncioarele de polen sunt acoperite la exterior de doua membrane, una externa, exina si una interna, intina intre care se afla 2 spatii sferice cu aer (saci aeriferi) ce ajuta la plutirea polenului. La maturitate nucleul fiecarui grauncior de polen se divide mitotic si formeaza patru celule dintre care una vegetativa, doua celule protaliene si o celula generativa (anteridie unicelulara).
Polarizarea se face cu ajutorul vantului (anemogama). Cazut direct pe ovul, graunciorul de polen germineaza si formeaza un tub polinic din alungirea celulei vegetative. Din diviziunea celulei generative se formeaza doi gameti masculi flagelati (anterozoizi) sau lipsiti de flageli (spermatii).
Fecundatia este foarte indelungata, la toate gimnospermele, de la polenizare si pana la patrunderea gametilor masculi la oosfera dureaza aproape un an. Fecundatia este simpla, adica doar oosfera este fecundata de unul din gametii masculi, proces in urma caruia se formeaza zigotul. Dupa formarea zigotului diploid, nucleul sau se divide succesiv de numeroase ori si formeaza proembrionul cu circa 1.000 de nuclei neseparati prin pereti celulari. Ulterior are loc formarea peretilor celulari prin citocineza, rezultand un embrion din numeroase celule mononucleare. Prin diviziunea celulelor superficiale ale embrionului se formeaza un suspensor care fixeaza embrionul in endospermul primar care il va hrani. Imediat embrionul se diferentiaza in radicula, tigela si gemula. Din gemula se diferentiaza tulpina plantulei si 2-18 cotiledoane verzi. In faza in care embrionul devine plantula, ovulul se transforma in samanta.
Solzul fertil devine subtire, membranos, iar cel steril se lignifica si se ingroasa si persista pe axul inflorescentei. Cand semintele ajung la maturitate, solzii lignificati se indeparteaza de axul conului si favorizeaza diseminarea lor prin vant (seminte anemohore).
In ciclul de dezvoltare al angiospermelor predomina net sporofitul, ca durata si volum, gametofitul fiind foarte redus si inchis in sporofit.
Dintre principiile active, cu rol de chemotaxoni, intalnite la conifere, mai importante sunt uleiurile volatile cu monoterpene biciclice (? si ? pinen) si rezinele cu di si triterpene (acizi, alcooli, esteri). De asemenea acidul ascorbic se gaseste in mari cantitati in frunze

Fisiere in arhiva (1):

 Increngatura Pinophyta.doc