Importanța hibridarii în ameliorarea viței de vie

Cuprins referat Cum descarc?

1. Importanta si tipurile de hibridari sexuate 3
2. Tehnica hibridarii artificiale 4
3. Metode de ameliorare prin hibridare 6
3.1 Metoda de ameliorare pe calea hibridarii naturale 6
3.3 Metoda de ameliorare pe calea hibridarii interspecifica 8
3.4 Metoda de ameliorare pe calea hibridarii intergenerica 9
BIBLIOGRAFIE 10

Extras din referat Cum descarc?

1. Importanta si tipurile de hibridari sexuate
Hibridarea sexuata consta in fecundarea care are loc intre gameti proveniti de la indivizi diferiti. Astfel, inmultirea sexuata este mai avantajoasa decat cea pe cale vegetativa deoarece prin incrucisarea intre doi indivizi diferiti au loc recombinari de gene, ceea ce creeaza o constitutie pronuntat heterozigota indivizilor descendenti. 
Acestia au capacitate ereditara multipla, au posibilitati biochimice si fiziologice mai largi de utilizare a unor conditii mai variate, procesul sexual devenind astfel unul din importantele izvoare de variabilitate. Acesti descendenti se remarca prin marimea, vigoarea, prolificitatea, rezistenta sporita, comparativ cu cei obtinuti prin autopolenizare. 
Hibridarea sexuata da posibilitatea sa se intruneasca in organismul hibrid caractere si insusiri care provin de la doua sau mai multe forme parentale cu ereditate diferita. 
Hibridarile sexuate pot avea loc pe cale naturala, realizandu-se prin intermediul factorilor naturali, sau pe cale artificiala, realizandu-se prin interventia omului. Hibridarea artificiala poate fi fortata, semilibera sau libera. Dupa numarul genitorilor care participa la hibridare, aceasta poate fi simpla (intre 2 soiuri), dubla (intre 4 parinti), tripla (intre un hibrid si un soi), complexa (intre o forma materna si amestec de polen), repetata, retroincrucisare (intre hibridul din F1 si unul din parinti), reciproca (intre ge-nitori ce servesc pe rand ca forme materne si paterne) si altele, ca cea dialela, de absorbtie, de infuzie etc. 
Din punctul de vedere al inrudirii genitorilor se deosebesc hibridari apropiate sau intraspecifice, cand se incruciseaza indivizi care fac parte din aceeasi specie si hibridari indepartate sau interspecifice, cand se incruciseaza indivizi care fac parte din specii diferite, genuri sau forme indepartate geografic. Hibridarile intraspecifice la vita de vie au fost efectuate in numeroase tari din Europa, America, Asia etc. si au avut ca rezultat creatii valoroase pentru struguri de masa, pentru struguri de vin si pentru stafide.
Reusita sau nereusita hibridarii interspecifice depinde de constitutia genetica, insusirile morfofiziologice, conditiile de mediu. Aptitudinea pentru hibridare interspecifica se manifesta ca si un caracter ereditar, adica este conditionata genetic, prezinta variabilitate, este afectata de modificabilitate. 
Probleme pot sa apara datorita posibilitatii sau imposibilitatii incrucisarii indivizilor care fac parte din specii ce apartin la genuri sau familii diferite, cat si asupra sterilitatii sau fertilitatii acestor hibrizi. Hibridarea interspecifica este posibila cand speciile respective sunt mai inrudite si hibrizii rezultati vor fi fertili, si invers. Dificultatea cea mai mare in hibridarea interspecifica este determinata de diferenta dintre genomurile celor doua forme parentale. Daca se incruciseaza doua specii cu acelasi numar de cromozomi, dificultatile pot fi datorate structurii genomurilor si calitatii acestora; cand se incrucizeseaza forme parentale cu numar diferit de cromozomi si genomuri diferite, nefertilitatea poate fi determinata de factori de ordin cantitativ si calitativ. 
Fertilitatea hibrizilor indepartati din F2 depinde de posibilitatea imperecherii cromozomilor celor doi gameti parentali si de repartizarea regulata a acestora catre cei doi poli ai fusului de diviziune in timpul meiozei. In cazul cand hibrizii poseda cromozomi bivalenti, meioza decurge normal si se formeaza garneti cu acelasi numar de cromozomi, care sant fertili. Cand pe linga bivalenti se formeaza si univalenti, trivalenti sau polivalenti, repartitia cromozomilor la cei doi poli ai fusului de diviziune se face neregulat, astfel ca iau nastere gameti cu un numar diferit de cromozomi, care in majoritatea cazurilor sunt sterili. Astfel, hibrizii indepartati dintre Vitis vinifera, care are 2n = 38 cromozomi si V. rotundifolia, care are 2 n = 40 cromozomi, sunt caracterizati prin 2n = 39 cromozomi si o sterilitate de origine cromozomica. 
Hibridarea artificiala interspecifica a jucat un rol important in ceea ce priveste crearea noilor soiuri de vita de vie in America si in Europa, mai ales in Franta, dupa criza filoxerica. Incrucisarile s-au facut intre speciile americane pentru crearea noilor soiuri din Vitis vinifera, din care au rezultat atat portaltoi, cat si hibrizii producatori directi. 
2. Tehnica hibridarii artificiale
Tehnica hibridarii presupune efectuarea unui sir de lucrari, cele mai importante fiind : pregatirea pentru incrucisare ; alegerea butucilor materni ; castrarea si izolarea inflorescentelor ; pregatirea si pastrarea polenului ; polenizarea ; controlul inflorescentelor polenizate ; recoltarea strugurilor si extragerea semintelor hibride. 
Pregatirea pentru incrucisare consta in confectionarea pungilor din hartie pergament, cu ajutorul carora inflorescentele castrate sunt protajate impotriva polenizarii naturale. Tot in acest timp sunt pregatite pungile care vor imbraca inflorescentele dupa circa doua saptamani de la polenizare. 
Alegerea butucilor materni presupune marcarea lor cu aproximativ o saptamana inainte de inflorit. Acestia trebuie sa prezinte o stare generala foarte buna si sa fie reprezentativi pentru soiul si varsta plantatiei. 
Castrarea si izolarea inflorescentelor consta in indepartarea, cu 2--4 zile inainte de inflorit, a corolei si o data cu aceasta a staminelor si sacilor polinici. Timpul optim de castrare se apreciaza dupa numarul de frunze de pe lastar, caracteristic pentru momentul infloritului la fiecare soi. Pentru efectuarea acestei lucrari sunt alese inflorescentele cu conditiile cele mai bune de hrana. in acest scop, se poate trece la o reducere a numarului de inflorescente, astfel ca sa existe cate una pe fiecare lastar fertil. Inainte de castrare, inflorescenta este rarita prin indepartarea florilor slab dezvoltate si a celor care eventual au inflorit. In cazul unor inflorescente alungite se poate trece la scurtarea cu 1/3--1/2 din lungimea lor. De asemenea, se recomanda o rarire prealabila, astfel ca in final sa ramina in fiecare inflorescenta un numar de butoni egal ce rezulta din procentul florilor legate la fiecare soi. Dupa operatia de castrare, inflorescentele sunt acoperite cu pungi, infasurindu-se gura pungii pe portiunea de lastar din apropierea inflorescentei pregatita pentru hibridare. Inflorescentele soiurilor hermafrodite functional femele (de exemplu, Coarna alba) sunt tratate intr-un mod asemanator, cu deosebirea ca nu mai este necesara castrarea florilor. In schimb, ele se izoleaza in pungi mai devreme, cu 8--10 zile inainte de inflorirea celui mai timpuriu dintre soiurile roditoare sau de portaltoi.

Fisiere in arhiva (1):

 Importanta hibridarii in ameliorarea vitei de vie.docx

Bibliografie

1. Ardelean, M., R. Sestras, 1999, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Osama, Cluj-Napoca.
2. Gallais, A., 1990 - Theorie de la selectione en amelioration des plantes. Ed. Masson Paris.
3. Indreas, Adriana, 1994 - Curs de ampelografie. A.M.C. Bucuresti.
4. Neagu, M., 1975, Ameliorarea plantelor horticole, Ed. Ceres, Bucuresti.
5. Olteanu, I., Daniela, Cichi, Daniela, Dolores, Costea, D.C., Maracineanu, L.C., 2002 -Viticultura speciala. Zonare, Ampelografie, Tehnologii specifice. Editura Universitaria, Craiova.
6. Ampelografia Romaniei, volumul I. Bucuresti, 1970.