Importanță cabalinelor - renunțăm așa ușor la cai

Extras din referat Cum descarc?

RENUNTAM ASA USOR LA CAI ?
Istoria omenirii este strans legata de existenta calului -  cel mai important mijloc de locomotie, factor esential al realizarii comunicatiilor intre popoare, al lucrului pamantului, al ducerii razboaielor. Fara indoiala, una din cele mai importante componente a drumului spre progres si civilizatie, o descoperire a omului, fara de care Terra ar fi aratat altfel acum.
Stiinta care se ocupa cu studiul cresterii ecvinelor se numeste Ecvicultura sau Hipologie -  Hipo = cal ; logos=vorbire sau Hipocultura sau Hipotehnie = tehnica cresterii cailor de-a lungul timpului, hipologia a trecut prin diferite etape de evolutie ; de la pasiune la indeletnicire, de la arta la stiinta.
Spre deosebire de celelalte specii de animale domestice (bovinele, ovinele, suinele, pasarile) care furnizeaza omului produse alimentare (carne, lapte, oua) si materii prime pentru confectii (lana, piei, par), calul mai are inca o importanta mare, prin faptul ca participa, pe scara larga, la desfasurarea procesului de productie din agricultura sau alte sectoare de activitate, fiind o forta de munca complementara, in unele situatii devenind de neinlocuit. El este folosit la transporturi pe distante scurte si deplasarea in terenuri greu accesibile, precum si la lucrarile solului, acolo unde relieful si conditiile de munca nu permit accesul utilajelor mecanizate.
Principala forma de munca este, astazi, munca de tractiune folosita in agricultura si transporturi. In gospodariile taranesti, precum si in fermele de mari dimensiuni, calul devine mult mai rentabil decat tractorul si camionul, el fiind folosit la muncile usoare, transporturi de furaje, deplasari in teren cu samare sau docarul, etc.
Calul a fost domesticit si folosit din cele mai vechi timpuri pe teritoriul patriei noastre, prezenta s-a fiind atestata documentar in scrierile antice privitoare la poporul geto-dac care ocupa teritoriile situate in arcul Carpato-Danubiano-Pontic si chiar in afara acestui sportiv. Calul romanesc era binecunoscut in Europa in secolele XV, XVI, XVII, tarile romane aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman (Moldova, Tara Romaneasca) platind o parte din tribut in cai, binecunoscut si apreciat fiind Calul Moldovenesc, iar in secolele XVIII si XIX, se exportau in jur de 14000 -  15000 capete de cai in Europa Apuseana, unde au contribuit la formarea multor herghelii (Mezohegyes -  Ungaria, Marien Werden -  Germania, Friederiksberg -  Danemarca, Viena-Austria s.a.).
Calitatea calului romanesc a fost atestata documentar de unii autori ai vremii, care sustin ca la formarea rasei Pur Sange Englez a participat un cal a carui origine este romaneasca (V. Moldoveneasca) si anume Byeirley Turc.
Profiturile mari realizate de pe urma exporturilor de cai, a provocat, in sec. al XIX-lea, vanzarea celor mai valoroase exemplare cabaline din tara noastra) iar ca urmare a exporturilor facute la voia intamplarii, efectivele si calitatea materialului biologic ramas in tara s-au diminuat, conducand la degenerarea calului romanesc, punand in dificultate statul roman in a-si asigura necesarul de cai pentru armata, ba chiar sa recurga la importuri.
Iata si o statistica ingrijoratoare
Efective cabaline in Romania (cap)
1938 1979 1989 2001 2017
1.580.000 571.000 717.000 850.000 511.595
La nivelul Uniunii Europene , la nivelul anului 2007 erau 3,7 milioane capete de cabaline, Romania situandu-se pe primul loc, iar la nivel mondial 58,5 milioane capete. Este interesant de remarcat faptul ca cele mai numeroase efective de cabaline le detin SUA si Canada, 9,5 milioane capete, in conditiile in care aceste tari au o agricultura industrializata si mecanizata. E drept, tendinta , in tarile bogate este de a creste cai de rasa, pentru sport sau agrement si mai putin pentru munca.
Romania se poate mandri cu cateva rase de cai de mare valoare, iar perspectiva dezvoltarii sectorului de crestere a cabalinelor este un buna, daca tinem cont ca exista o piata internationala care este intr-o continua dezvoltare, mai ales pentru caii de agrement si cei de sport. Insa, nici rasele perfectionate pentru munca sau tractiune nu au fost uitate. 
Iata cateva rase ce merita toata atentia noastra:
RASA SEMIGREUL ROMANESC
In jurul anului 1959, la Statiunea de Cercetari Zootehnice de la Slobozia s-au facut primele incercari de incrucisare a rasei Trapasul romanesc cu rasa Ardeneza. Ideea crearii acestei rase a pornit de la faptul ca efectivele de tip semigreu importate nu se adaptau conditiilor pedoclimatice din tara noastra. Apoi, la Bontida si Rusetu s-au efectuat incrucisari mai complexe, unde au fost utilizate gene din rasele trapas romanesc, Lipitana, Furioso North-Star si iepe din populatiile locale din zona Baraganului. Astfel a inceput sa se contureze o noua rasa de cai, Semigreul Romanesc, omologata in 1985.
De aceea, rasa Semigreu Romanesc este o rasa relativ tanara, care a fost creata pentru a ajuta agricultorii si pentru a face transporturi grele. In medie, caii din rasa Semigreu Romanesc ajung la o talie de 158 de cm si o greutate de 600 de kg. Ei pot tracta o greutate de 3-4 ori mai mare decat greutatea lor vie, pe distante lungi, la pas.
Animal extrem de puternic, Semigreul Romanesc are greabanul scurt si sters, insa imbracat in musculatura. Membrele sale sunt puternice, cu articulatii largi. Capul este bine proportionat fata de restul corpului, cu profilul drept sau usor convex, fruntea larga, urechile potrivit de lungi. Coama si coada sunt foarte bogate, ondulate. Spinarea este lunga, larga, puternica, salele sunt scurte, duble. Crupa este dreptunghiulara, dubla. Pieptul este larg, musculos, toracele adanc.De la stramosul sau din rasa ardeneza, Semigreul Romanesc a mostenit roba deresa, piersicie sau murga.
In ciuda aspectului musculos, Semigreul Romanesc este un cal armonios construit, viguros, cu o mare mobilitate, docil si muncitor. E un cal vioi.
Semigreul Romanesc de la Herghelia Beclean este un cal de tractiune intermediara. A fost format prin incrucisarea armasarilor din rasele Ardenez, Lipitan si Furioso-North Star cu iepe locale, fiind un cal adaptat conditiilor din Podisul Transilvaniei.
Semigreul Romanesc de la Herghelia Rusetu a fost creat prin lungi cercetari, incepand cu anul 1964, prin incrucisarea metisului Semigreu, Trapasul Romanesc, Ardenez si rasa locala Ialomiteana. Cercetarile au continuat pana in anul 1988 cand rasa a fost brevetata cu brevetul nr. 97962/ 29.04.1988.
Exista astazi doua varietati de semigreu romanesc, doua tipuri morfologice distincte, in functie de rasele parentale care au participat la formarea metisilor : 
-Tipul mare , care este provenit din incrucisarea rasei Ardeneze cu Trapasul Romanesc, precum si cu Furioso North-Star, cantareste 580 kg.,cu o talie de 158 cm., cu un format corporal dreptunghiular, specific cailor de tractiune.
-Tipul mic, provenit din Ardenez, Lipitan si cai locali, cu talia de 150 cm.,greutatea de 520 kg.
Exista preocupari in vederea formarii Calului de Bucovina, prin incrucisarea Semigreului romanesc, cu rasele Hutul si Ardeneza.

Fisiere in arhiva (1):

 Importanta cabalinelor - renuntam asa usor la cai.docx

Bibliografie

LUNGULESCU, GH., TAPALAGA, I. -  1999 -  Cresterea cabalinelor, Ed. Mirton Timisoara;
MARGINEAN,GH.EMIL,2012-Tratat de Hipologie, Ed.Academiei Romane Bucuresti;
Webografie: 
www.hergheliidestat.ro
https://www.stiriagricole.ro/rase-de-cai-calul-semigreu-romanesc-
https://www.pinterest.de/pin
ttps://www.stiriagricole.ro/rase-de-cai-calul-hutul-un-supravietuito