Sinteza datelor bibliografice din perioada 1952-1972, referitoare la cormofitele din Muntii Macin scoate in evidenta existenta unei diversitati ridicate a acestora comparative cu semnalarile din Romania.
Marea bogatie de flora si vegetatie a Muntilor Macin este reprezentata de peste 1.770 specii de plante reprezentand aproximativ 50% din Flora Romaniei ce vegeteaza pe 1% din suprafata tarii, din care 72 specii de plante sunt protejate ca specii rare sau vulnerabile si 27 specii sunt endemice pentru regiune.
Studiile de specialitate efectuate pe Culmea Pricopanului - una din zonele reprezentative ale parcului national in ce priveste prezenta xerofitelor - au identificat 14 asociatii floristice ierboase si 562 specii de plante superioare, incadrate in 70 familii din care 72 taxoni amenintati cu dis?paritia (5% din speciile amenintate si inscrise in "Lista rosie a plantelor superioare din Romania").
Importanta fitotaxonilor din Dobrogea, in comparatie cu alte plante rare din Romania, con?sta in compozitia acestora, in care domina speciile pontico-balcanice (26,4%) si pontice (16,7%), la care se adauga speciile de provenienta euroasiatica (12,5%), balcanica (11,1%) mediteraneeana (8,3%), medi?teraneeana-pontica (6,9%), precum si alte 18, 1 % specii caucaziene, asiatice, africane si cosmopolite.
Importanta internationala, a acestor taxoni rari, este conferita de prezenaa taxonului vulne?rabil Campanula romanica - endemism dobrogean, a trei taxoni europeni rari Dianthus nardiformis (pontic), Centaurea tenuiflora (pontic, balcanic) si Centaurea gracilenta (balcanic) si a 5 taxoni suben?demici Corydalis solida (balcanic), Euphorbia nicaensis ssp. cadrilateri (mediteraneean-pontic), Moehringia grisebachii (pontic-balcanic), Moehringia jankae (pontic) si Silene cserei (pontic), din care primii 4 (patru) taxoni sunt nominalizati in "Lista rosie europeana" ca specii vulnerabile sau rare. Din cei 72 taxoni amenintati, 18 sunt rari pentru Dobrogea, 5 sunt rari pentru nordul Dobrogei si un taxon - Cachrys alpina (pontic-balcanic) este considerat ca disparut din Muntii Macinului.
Muntii Macinului sunt considerati un important centru de speciatie, datorita diversitatii intraspeci?fice, concretizatii prin prezenta numai in aceasta zona a 11 intrataxoni locali, identificati pana in prezent in Romania. De asemenea, Muntii Macinului constituie centrul genetic pentru Euphorbia macinensis, Corydalis dobrogensis si Herniaria glabra var. dobrogensis.
Muntii Macinului reprezinta limita nordica a zonei submediteraneene a Peninsulei Balcanice si constituie o unitate distincta a provinciei floristice macedo-tracice. Importanta biogeografica a Muntilor Macin este conferita si de interferenta in aceasta arie protejata a limitelor de vegetatie ale unor specii ori?ginare din diferite areale geografice. In aceasta zona se inregistreaza limita sudica a speciilor central?-europene si caucaziene (Scutellaria orientalis, Stipa ucrainica etc.), limita nordica a speciilor mediteraneene, balcanice si pontice (Silene compacta) si limita vestica a speciei euroasiatice Potentilla bifurca, specii rare si amenintate cu disparitia. De asemenea Muntii Macinului reprezinta unicul teritoriu din lume unde se gasesc si este protejata asociatia vegetala Gymnospermio altaicae - Celtetum glabratae, cu specia Celtis glabrata, amenintata cu disparitia, una din speciile cele mai rare de arbori din Romania.
In urma cu circa 200 de ani, nordul Dobrogei era acoperit cu paduri seculare de stejar de inalta productivitate, a caror vigoare de crestere nu scadea decat pe terenurile pietroase de pe culmile din nord si in braul din apropierea stepei din centrul Dobrogei. Padurile Dobrogei au suferit modificari structurale majore, atat inainte de 1878 in timpul ocupatiei otomane, cand s-au exploatat paduri valoroase de stejar, cat si dupa 1878 (anul revenirii Dobrogei la Romania), cand s-au aplicat doua reforme agrare, prin care multe suprafete paduroase s-au transformat in terenuri agricole si islazuri comunale, iar cele ramase au fost afectate de activitatea umana (pasunatul in padure, aplicarea repetata a regimului de crang cu regenerarea din lastari sau drajoni, incendieri, etc.). Urmare acestor factori negativi, in perioada 1850-1930 padurile Dobrogei s-au diminuat cu circa 63.000 ha (circa 40.000 ha in judetul Tulcea), ajungandu-se in prezent la o pondere a padurilor de numai 12% din suprafata totala a judetului Tulcea. Dupa 1930 se produce cotitura in gestionarea padurilor Dobrogei, concretizata prin adoptarea regimului de codru (regenerarea din samanta a padurilor), interzicerea pasunatului in padure si a taierilor in delict, reconstructia ecologica a arboretelor degradate cu specii autohtone valoroase etc. Drept urmare, intre anii 1950 - 1990 s-au executat lucrari de reconstructie ecologica pe circa 1.380 ha in Parcul National Muntii Macinului si
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
