Eco-Conditionalitate

1. Introducere

Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană,a marcat o epocă nouă în economia agricolă şi de dezvoltare rurală a ţării noastre. În acest context, România trebuie să îşi adapteze economia agricolă şi de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piaţa internă a Uniunii Europene şi a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC) impusa de aceasta.

Aderarea la UE este, probabil, cel mai puternic factor de presiune pentru reforma rapidă a agriculturii şi economiei rurale româneşti, dată fiind necesitatea integrării cu succes în economia rurală europeană.

Modelul comunitar de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată, şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, cresterea conditiilor de viata pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii (pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător (pilonul II al PAC).

Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia Uniunii Europene. În contextul actual al economiei de piaţă, de modul înţelegerii şi aplicării tehnicilor de marketing depinde nivelul de trai al cetăţenilor din zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli.

Ecocondiţionalitatea este un mecanism de legătură între acordarea plăţilor de sprijin din cadrul Pilonului I şi a anumitor plăţi din cadrul măsurilor de dezvoltare rurală (Pilonul al II-lea) şi respectarea de către agricultori a unor norme obligatorii în domeniul mediului, al sănătăţii şi al bunăstării animalelor pe întregul teren al fermei pentru care se solicită plata.

Conceptul de ecocondiţionalitate (conformitate încrucişată), introdus iniţial de Agenda 2000, a fost dezvoltat ulterior în cadrul reformei PAC (Politica Agricolă Comună) din 2003 pentru a contribui la dezvoltarea agriculturii durabile şi pentru a transforma PAC într-o politică mai compatibilă cu aşteptările generale ale societăţii.

Ecocondiţionalitatea cuprinde bunele condiţii agricole şi de mediu - GAEC ( Good Agricultural and Environmental Condition) şi cerinţele legale în materie de gestionare - SMR (. Statutory Management Requirements), stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 73/, precum şi cerinţele minime privind utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecţie a plantelor.

Bunele condiţii agricole şi de mediu, precum şi cerinţele legale în materie de gestionare sunt obligatorii pentru toţi agricultorii din România care solicită plăţi directe pe suprafaţă agricola, plăţi de agromediu, sprijin pentru zonele defavorizate, plăţi pentru prima împădurire a terenurilor agricole, sprijin pentru reconversia/restructurarea plantaţiilor viticole şi defrişarea plantaţiilor viticole, precum şi alte forme de sprijin financiar din fonduri europene sau din bugetul naţional pentru care se aplică normele de ecocondiţionalitate în conformitate cu reglementările în vigoare. Pentru plăţile de agromediu, pe lângă obligaţiile amintite mai sus, constituie norme de ecocondiţionalitate şi cerinţele minime privind utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecţie a plantelor, ce trebuie respectate de către agricultor pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei.

Fermierul beneficia de sprijin financiar din fondurile europene și de la bugetul național, dacă respecta normele de ecocondiționalitate:

- Bunele condiții agricole și de mediu (GAEC)

- Cerințe legale în materie de gestionare (SMR)

- Cerințele minime privind utilizarea îngrășămintelor

Bunele condiţii agricole şi de mediu, precum şi cerinţele legale în materie de gestionare sunt obligatorii pentru toţi fermierii din România care solicită:

- plăţi directe pe suprafaţă;

- plăţi de agromediu;

- sprijin pentru zonele defavorizate;

- plăţi pentru prima împădurire a terenurilor agricole;

- sprijin pentru reconversia/restructurarea plantaţiilor viticole şi defrişarea plantaţiilor viticole;

- alte forme de sprijin financiar din fonduri europene sau din bugetul naţional pentru care se aplică normele de ecocondiţionalitate în conformitate cu reglementările în vigoare.

Pentru plăţile de agromediu, pe lângă obligaţiile de mai sus, constituie norme de ecocondiţionalitate şi cerinţele minime privind utilizarea îngrăşămintelor şi a produselor de protecţie a plantelor, ce trebuie respectate de către agricultor pe toată suprafaţa agricolă a exploataţiei.