Cultura speciilor pomicole sâmburoase caisul și piersicul

CAP. I IMPORTANŢA CULTURII POMILOR

Pomicultura ca ştiinţă studiază procesele biologice şi ecologice ale speciilor pomicole în vederea perfecţionării tehnologiei de cultură cu scopul de a abţine producţii mari de fructe, constante de la an la an, de cea mai bună calitate şi nepoluate.

Scopul cultivării pomilor şi arbuştilor fructiferi în grădina casei se poate aprecia astfel:

• asigură necesarul de fructe pentru familie şi un surplus pentru piaţă;

• consumul de fructe proaspete şi prelucrate are un efect binefăcător asupra organismului uman;

• fructele sunt indicate în prevenirea şi tratamentul multor afecţiuni gastrointestinale, renale, hepatice, etc

Practicată în proximitatea locuinţei, cultura pomilor mai are şi alte avantaje

economice şi sociale:

• permite ocuparea timpului liber prin activităţi plăcute, recreative, cu mişcarea unui număr mare de organe şi muşchi;

• ridică aspectul arhitectural al locuinţei, conferind o oază de verdeaţă;

• pomii combat eficient poluarea chimică şi fonică;

• din fructe putem prepara în casă produse igienice sau dietetice: sucuri, sirop, gem, compot, etc

CAP. II PREZENTAREA ORGANELOR POMILOR FRUCTIFERI

Pentru a putea prezenta mai departe cultura caisului si a piersicului voi face o scurtă prezentare a organelor pomilor şi arbuştilor fructiferi.

Speciile pomicole sunt plante multianuale şi cu talie mare, de aceea acestea sunt formate dintr-un număr mare de organe. Acestea sunt formate din două părţi principale: rădăcina sau partea subterană şi tulpina sau partea aeriană.

1. Rădăcina are un rol foarte important în creşterea şi rodirea pomilor. În funcţie de poziţia lor în sol, rădăcinile se împart în trei grupe:

• Orizontale sau trasante

• Oblice

• Verticale

În funcţie de organele din care sunt formate, rădăcinile pot fi:

• Embrionare (se formează din radicela seminţei)

• Adventive (rădăcini formate din porţiuni de tulpină).

În funcţie de caracteristicile morfologice şi funcţiile îndeplinite avem următoarele categorii de rădăcini:

• De schelet cu rolul de a fixa planta în sol, de conducere a sevei brute şi a sevei elaborate, precum şi rolul de depozitare a numeroase substanţe de rezervă;

• De semischelet

• Absorbante sau active

2. Tulpina reprezintă partea aeriană a plantei pomicole. Tulpina, este alcătuită

în general din trunchi şi coroană.

3. Trunchiul reprezintă porţiunea de tulpină cuprinsă între colet şi prima ramură

a coroanei.

4. Coroana este alcătuită dint totalitatea ramurilor care au rolul de a susţine

organele anuale: mugurii, frunzele, florile şi fructele.

5. Mugurii reprezintă formaţiuni meristematice, sunt aşezaţi la nodurişi asigură o

adaptare la condiţiile nefavorabile (ger) din timpul iernii.

6. Lăstarii reprezintă organe vegetative provenite din mugurii vegetativi sau

micşti şi poartă pe ei frunze.

CAP. III CULTURA CAISULUI

Armeniaca vulgaris Lam. ( Prunus armeniaca )

Fam. Rosaceae

Subfam. Prunoideae

Caisul este o specie foarte apreciată pentru fructele savuroase şi parfumate, utilizate în consumul proaspăt sau la prepararea de compot, gem, dulceaţă, siuc, nectar, lichioruri etc.

Caisul cultivat este altoit şi în consecinţă sistemul radicular reprezintă de fapt specia de portaltoi folosită cu particularităţile ei distincte.

Rădăcinile de tip pivotant pot atinge adâncimea de 285 cm ( altoi pe prunul aiud ), şi chiar 380 cm ( altoit pe zarzăr ). De la adâncimea de 60 – 70 cm numărul rădăcinilor scade foarte mult, iar sub 100 cm aproape că dispar complet cu excepţia celor pivotante.

În stratul de 0 – 19 cm, numărul de rădăcini este de 21 – 47% în funcţie de portaltoi, între 40 – 60 cm, este de 8 – 15%, iar sub 80 cm abia 2 – 8%. Din bionasa totală a pomului, rădăcinile reprezintă 40,5% la altoirea pe corcoduş, 37,0% pe prunul franc şi abia 25,4% pe prunul roşu de Şimleu.

Trunchiul este drept la majoritatea soiurilor sau torsionat ( Timpuriu de Arad ) cu scoarţa brun-închis sau brun-alburie crăpată, uşor exfoliată. Trunchiul este sensibil la gerurile târzii ( februarie ) şi la orice lovitură mecanică.

Coroana este destul de voluminoasă, potrivit de densă iar forma rotundă diferă în funcţie de soi. Majoritatea soiurilor au coroana globuloasă largă ( Cea mai bună de Ungaria, Litoral, Olimp, Mamaia), largpiramidală ( timpurii de Arad ), invers piramidală ( Royal ) şi chiar turtită ( Falcă roşie, Roşii de Băneasa ).

Caisul este o specie productivă, soiurile nefiind afectate de alternanţa de rodire, diferenţiază mulţi muguri floriferi. Producţia medie pe pom este de regulă de 40 – 60 kg, putând atinge uşor 80 – 100 kg. În asia se întâlnesc pomi care produc 500 – 700 kg, iar la noi unii pomi izolaţi pot produce 150 – 200 kg.

La cais frunzele sunt simple dispuse altern. În funcţie se soi frunzele pot avea formă subroundă, scurt-ovală sau codiformă. Sunt glabre, lucioase şi uşor coriacee. Marginile limbului pot fi simplu serate, ca la soiurile Mari timpurii şi Falcă roşie sau dublu serate ca la soiul Timpurii de Arad, simplu crenate la Cea mai bună de Ungaria sau simplu şi dublu crenate ca la Roşu timpuriu şi Royal.

După organele pe care la generează dinei, mugurii sunt de două feluri: vegetativi şi floriferi. Mugurii vegetativi au o formă conică, ascuţită şi dau naştere la lăstari. Sunt mai mici decât cei floriferi. Mugurii floriferi sunt mari, bombaţi cu vârful rotunjit. Pe ramurile de rod la subsoara unei frunze se găsesc grupe de 2 – 3 sau 5 – 7 muguri din care majoritatea sunt floriferi numai cel central fiind vegetativ.