Cultura Organică și Cultura Anorganică în România

Suprafața agricolă de care țara noastră dispune, conform unui studiu realizat în 2011 , este de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioane hectare teren arabil (63,9%), 3,3 milioane hectare păsuni (22,4%), 1,5 milioane hectare fânețe (10,2%), 218.000 hectare vii (1,5%) și 206.000 hectare livezi si pepiniere (1,4%)

Prin prisma acestor date se poate constata faptul că țara noastră dispune de importante resurse agricole în raport cu țările din Centrul și Estul Europei, agricultura fiind, pe plan naţional, una dintre ramurile importante ale economiei. Contribuţia agriculturii, silviculturii, pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut se situează în jurul valorii de 6% din PIB, iar în statele membre ale UE se situează la aproximativ 1,7%.

În ceea ce privește modul de cultivare al pământului, din totalul suprafeței arabile doar un procent de 1,5 % este utilizat în sistem ecologic , rezultând astfel culturi organice, fie ele cereale, fie legume și fructe. Utilizarea îngrășămintelor chimice, a culturilor anorganice, rămâne încă într-un procent covârșitor de mare, la nivelul suprafeței arabile a țării.

Ce este cultura organică?

Fundamentul teoretic al sistemului agriculturii organice au fost pus în anii 30-40 ai secolului al XX-lea În Marea Britanie şi Irlanda s-a dezvoltat sub denumirea de „organic agriculture” în timp ce sistemul aplicat în SUA poartă denumirea de „organic farming” (Rodale, 1942)

Ca element definitoriu, sistemul exclude din practica agricolă utilizarea oricăror resurselor naturale neregenerabile, inclusiv a energiei fosile. Sistemul agriculturii organice are ca bază teoretică utilizarea din plin a fertilităţii naturale a solului şi a factorilor care o favorizează. Materia nutritivă pentru plantele din cultură este asigurată de leguminoasele din asolament, iar elementele minerale din straturile mai adânci ale solului sunt aduse la suprafaţă prin utilizarea unor plante cu înrădăcinare profundă.

De asemenea se utilizează, în tandem, grupe de plante cu aport şi exigenţe diferite în ceea ce priveşte macro şi microelementele (ex. asocierea leguminoase-ierburi). O atenţie deosebită este acordată vieţii solului în special complexului de micorize care măresc accesibilitatea plantelor faţă de elementele minerale, exercitând şi un rol protector asupra plantei faţă de patogenii din sol.

In categoria îngrăşăminte organice (naturale) – se include gunoiul de grajd de la toate speciile de animale şi de la păsări (în stare proaspătă sau fermentată), precum şi dejecţiile în stare lichidă. Pentru cele trei tipuri de îngrăşământ: solid, lichid şi amestec.

Ce este cultura anorganica sau cultura cu ingrasaminte chimice?

În agricultura României folosirea îngrăşămintelor chimice a devenit un termen uzual. Anual, începând cu 1955, s-au fabricat şi s-au utilizat cantităţi mari de îngrăşăminte chimice care au depăşit 1,3 mil.t.

Astfel dacă în 1985 în agricultura României se foloseau 1,2 mil. t. îngrăşăminte chimice s.a. în 2005 s-au utilizat doar 0,46 mil. tone, ceea ce înseamnă o scădere cu 72 %, sau de la129,9 kg/ha arabil, s-a ajuns la 42 kg îngrasamant/ha teren arabil.