Conținutul și Dinamica Politicilor de Mediu

Extras din referat Cum descarc?

Politica de mediu poate fi definita ca un ansamblu coerent de masuri si mijloace prin care se urmareste conservarea capacitatii de suport a sistemelor naturale.
Consideram necesare cateva nuantari ale definitiei propuse:
o optam pentru un "ansamblu coerent" si nu pentru un "sistem" de masuri si mijloace deoarece realitatea indica dificultati greu de depasit in tentativa de proiectare a unei politici de mediu, cu puternice accente regionale si globale, care sa dispuna de mijloace intrinseci de control, constituite in bucle de retroactiune, asa cum impune conceptul de sistem;
o "conservarea capacitatii de suport" asigura finalitate politicii de mediu, conceptul de
"conservare" neexcluzand ci presupunand "cuplarea" mediului la activitatea economico-sociala,
dar in limitele de manifestare a legilor biologice, ecologice. De asemenea, facand trimitere la "conservarea capacitatii de suport", se ofera suficient spatiu pentru "maturizarea" polemicilor privind obiectivele politicii de mediu, polemici si dezbateri care se inscriu in dinamica conceptului
de "politica de mediu".
Componentele politicii de mediu vizeaza sfera reglementarilor (generale si specifice), dar si modificarea comportamentului producatorilor si consumatorilor, a societatii civile in ansamblul sau, inclusiv prin mijloace financiare si economice, la toate acestea adaugandu-se problema transferului
de informatie, a comunicarii in domeniul mediului.
Politica reglementarilor este un exercitiu prin care se oficializeaza un nivel minim acceptabil al calitatii mediului, ca valoare a bunastarii economico-sociale, dar si interventia statului menita sa depaseasca (nu sa substituie) unele din limitele economiei de piata in reflectarea costurilor sociale reale, respectiv asigurarea functionarii in regim optimal a sistemului socio- economic, restrictionata de caracterul limitat al resurselor si serviciilor de mediu.
Politica reglementarilor cuprinde:
o legea mediului,
o standarde si norme de mediu,
o conditii de obtinere a acordului si autorizatiei de mediu,
o legea planificarii fizice,
o termenii de referinta pentru elaborarea studiului de impact si evaluarea propriu-zisa a impactului de mediu.
Deoarece unele activitati prezinta un nivel ridicat al riscului ecologic, sunt necesare unele reglementari cu caracter specific:
o nominalizarea activitatilor si produselor periculoase, precizarea conditiilor de productie, manipulare, depozitare, consum;
o termenii de referinta ai planului de interventie in caz de accident ecologic;
o termenii de referinta ai rapoartelor si informarilor, in conformitate cu dreptul societatii civile de a fi informata curent si in situatii de urgenta.
Masurilor de ordin administrativ li se adauga cele ale politicii de stimulare financiara si economica - componenta a politicii de mediu - in legatura cu care se manifesta o anumita opozitie
din ratiuni politice si economice private. Totusi, masurile si mijloacele de natura economico- financiara pot reabilita, intr-o anumita masura, statutul mecanismului economic in raporturile cu sistemul natural, economia publica relevandu-le superioritatea fata de masurile si mijloacele de reglementare.
Fara indoiala, componenta cea mai eficace si mai economica a politicii de mediu o reprezinta ansamblul de masuri si mijloace pentru modificarea comportamentului producatorilor si consumatorilor, a societatii civile in ansamblu, intr-un sens favorabil mediului. Schimbarea opticii tuturor utilizatorilor fata de mediu, constientizarea caracterului multidimensional al sistemelor naturale, recunoasterea rolului efortului colectiv in conservarea capacitatii de suport a mediului, reprezinta elemente esentiale pentru atingerea obiectivelor cuprinse in denumirea generica de "dezvoltare durabila". Modificarea modului de a produce si a consuma trebuie sa devina o preocupare permanenta si coerenta, nascuta din recunoasterea si reflectarea ciclurilor biologice, a legilor ecologice a caror efecte sunt mai putin perceptibile la scara timpului economic.
Operationalizarea si eficienta celor trei componente ale politicii de mediu - politica de reglementare, politica economico-financiara si politica educationala - se afla intr-o evidenta dependenta de o a patra componenta: politica surselor de informatie si comunicarii.
Se sugereaza de la inceput necesitatea asigurarii fluxurilor informationale directe, reflectand realitatea si a fluxurilor informationale indirecte, de raspuns din partea subsistemului superior de gestionare a datelor de mediu.

Fisiere in arhiva (1):

 Continutul si Dinamica Politicilor de Mediu.doc