Conceptul și tipologia factorilor de producție

Extras din referat Cum descarc?

Activitatea economica reprezinta o activitate specific umana ce urmareste satisfacerea nevoilor indivizilor si societatii in limita restrictiva a resurselor. Obiectul activitatii economice il reprezinta prelucrarea resurselor, folosirea lor cat mai eficienta. 
Analiza activitatii economice impune, pe de o parte, aprofundarea aspectelor obiective ale dezvoltarii ei prin prisma folosirii resurselor economice respectiv a factorilor de productie, iar pe de alta, a celor subiective privind actiunea agentilor economici. 
Prin factori de productie intelegem potentialul resurselor economice atrase in circuitul economic; altfel spus, totalitatea elementelor care participa la producerea de bunuri si servicii. In categoria factorilor de productie se cuprind: munca, elemente ale naturii (pamantul, apa, energia eoliana), echipamente si instalatii de productie, materii prime si materiale, energia, combustibilul, cunostintele stiintifice (informatiile), activitatile manageriale etc. 
Pe masura dezvoltarii societatii, factorii de productie se multiplica si diversifica ducand la o crestere si diversificare a bunurilor de consum si a serviciilor, pe de o parte, iar pe de alta, la o perfectionare calitativa si structurala a resurselor economice. 
La inceput au existat doi factori de productie, ei fiind denumiti originari (primary): munca si natura. Apoi a aparut factorul derivat traditional - capitalul. In timp, au aparut si altii, astazi fiind greu de spus cati factori de productie exista in societate. Indiferent cum sunt clasificati si apreciati, factorii de productie contemporani se pot grupa in cateva categorii importante si anume: elementele naturale, munca, capitalul, progresul tehnico-stiintific, abilitatea si priceperea intreprinzatorului. 
Notiunea de factor de productie si o prima grupare a acestora o intalnim la economistul francez J. B. Say, care la inceputul sec. XIX a emis teoria celor trei factori de productie si a recompensarii lor: munca primeste salariul, pamantul primeste renta si capitalul primeste profitul. 
Productivitatea exprima rodnicia utilizarii factorilor de productie intr-o activitate economica. Productivitatea "W" stabileste legatura cantitativa intre productia obtinuta "Q" intr-o perioada de timp si factorii de productie folositi "Fp" pentru obtinerea acesteia, deci:W=Q/Fp. Modificarea in timp a nivelurilor productivitatii arata progresul calitativ al factorilor de productie, precum si mai buna combinare si utilizare a lor. Acest fapt reprezinta dinamica productivitatii si se masoara prin indicele acesteia. Indicele productivitatii "Iw" este raportul procentual intre nivelul productivitatii din anul curent "W1" si cel din anul de baza "W0" adica:
Iw=W1/W0*100
Productivitatea se prezinta sub diferite tipuri si se poate exprima prin diversi factori, in raport de diferite criterii. 
In functie de nivelul activitatii distingem: productivitatea locului de munca, al sectiei, al intreprinderii, al ramurii, al economiei nationale; 
In functie de forma de exprimare distingem: productivitatea fizica, exprimata in unitati materiale (m, l, kg, buc. etc.), in unitati natural conventionale (T CC, UVM etc.) si productivitatea valorica, exprimata in unitati banesti (leu, $, GBP, etc.);
In functie de factorii de productie participanti distingem: productivitatea partiala a unui factor (productivitatea muncii, a capitalului, a pamantului) si productivitatea globala a tuturor factorilor de productie care au contribui la obtinerea productiei respective; 
In functie de modul de calcul al indicatorilor distingem: productivitatea medie, productivitatea marginala, productivitatea neta, productivitatea bruta. 
Productivitatea partiala reprezinta eficienta cu care este utilizat un factor de productie, la un moment dat. Ea se calculeaza ca un raport intre productia obtinuta "Q", exprimata in unitati
fizice, natural conventionale sau valorice si cantitatea factorului de productie luat in consideratie, "Fp" (munca, pamantul sau capitalul) exprimat in unitati fizice si natural conventionale (ore de munca, numar de masini, suprafata de teren).
Productivitatea globala reprezinta eficienta cu care sunt utilizati toti factorii de productie, cei fizici, financiari, proprii si imprumutati. 
Productivitatea medie (unitara) reprezinta eficienta cu care este folosita o unitate dintr-un factor de productie, intr-un timp dat. Ea se calculeaza ca un raport intre productia obtinuta si cantitatea dintr-un factor de productie. 
Productivitatea marginala reprezinta surplusul de productie obtinut prin cresterea cu o unitate dintr-un factor de productie, ceilalti factori ramanand constanti, deci:
Wmg=?Q/?Fp
?Q - reprezinta productia suplimentara obtinuta, 
?Fp - reprezinta cresterea cu o unitate a factorului de productie luat in calcul
Wmg - reprezinta productivitatea marginala. 
Cresterea eficientei cu care sunt folositi factorii de productie in timp constituie o lege economica: legea cresterii productivitatii. 
Aceasta lege se poate exemplifica cel mai bine pe exemplul eficientei factorului de productie-munca. 
Cresterea productivitatii muncii presupune:
fie sporirea volumului de productie obtinut cu acelasi volum de munca cheltuit, 
fie obtinerea aceluiasi volum de productie printr-un volum mai mic de munca cheltuit.

Fisiere in arhiva (1):

 Conceptul si tipologia factorilor de productie.docx