Conceptul de Dezvoltare Durabilă a Agriculturii

Extras din referat Cum descarc?

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILA A AGRICULTURII
Procesul productiv din agricultura face parte din sistemul economic, care este, totodata, un subsistem al sistemului economico-ecologico-social-politic.
Este necesar ca politicile economice agrare sa permita sistemului productiv sa-si construiasca noi strategii, tactici, tehnologii ecologice, pentru a putea continua si a-si reface capacitatea productiva proprie.
Sistemul productiv agricol a putut functiona timp indelungat, sporindu-si eficienta, din cateva motive importante:
- utilizeaza unele resurse nelimitate in spatiu si timp, care sunt naturale, necostisitoare: energia solara (luminoasa si calorica), aerul (bioxidul de carbon, oxigenul);
- se bazeaza pe resurse limitate spatial si cantitativ, dar nelimitate in timp daca se respecta conditiile de regenerare calitativa (solurile si apa);
- se sprijina pe serviciile aduse de multe categorii de microorganisme (bacterii, ciuperci, protozoare), care asigura reciclarea si reutilizarea resurselor proprii.
Se poate spune ca agricultura se mai poate practica atat timp cat exista soare, sol, aer si microorganisme.
Productivitatea sistemului agricol a scazut in prezent la nivel global datorita mai multor cauze:
- diminuarea proportiilor resurselor de baza (solul si apa), deteriorarea calitatii lor, reducerea potentialului lor de a sustine productia agricola;
- criza energetica si costurile mari ale resurselor adaugate;
- modificarea climei si poluarea atmosferei;
- degradarea si dezechilibrarea mediilor abiotice, distrugerea echilibrelor ecologice.
Este cert ca agricultura trebuie sa functioneze permanent, durabil, adica atat timp cat vrem sa se succeada generatiile pe pamant. Totodata, agricultura trebuie sa se dezvolte in timp, sa creasca, pentru a sustine nevoile tot mai mari ale generatiilor viitoare (altfel spus, sa fie sustenabila).
1.1. AGRICULTURA SI MEDIUL
Mediul se constituie si functioneaza ca un sistem unitar la nivel planetar, iar agricultura mondiala este legata de mediul global. Agricultura globala, mondiala, actioneaza intr-un spatiu in care ea insasi formeaza acest mediu caracteristic, care exercita influente decisive asupra mediului general.
Cei care proiecteaza sau gospodaresc mediul intr-un spatiu oarecare, trebuie sa foloseasca acele tehnici sau tehnologii care sa indeplineasca functii utile pentru om, dar care sa nu contravina intereselor mediului, resurselor sale, factorilor sai, echilibrelor sale. Este clar ca interesele mediului intr-un spatiu limitat sunt interesele intregii societati umane actuale, dar si cele ale viitorimii.
Calitatea vietii oamenilor depinde si de calitatea mediului, nu numai de produsele alimentare. Se impune, deci, gestionarea cat mai rapida a conflictului intre mediu si dezvoltare, intrucat reducerea cantitativa a resurselor, deteriorarea calitativa a acestora, proasta calitate a mediului, nu permit dezvoltarea si, cu atat mai putin, o dezvoltare durabila si sustenabila.
Pentru agricultura, mediul natural reprezinta unul din factorii de productie indispensabili, motiv pentru care acesta trebuie sa fie foarte bine protejat, deoarece agricultorul depinde de plante si animale.
Intre agricultura si mediul inconjurator au existat, mult timp, legaturi armonioase. In primele faze societatea umana s-a dezvoltat dupa modelul unui ecosistem natural, in cadrul unei economii naturale de tip agrar. Ulterior, insa, pentru a-si asigura hrana, omul a impus o modificare substantiala a structurii bazei energetice, astfel incat resursele reinnoibile au fost inlocuite cu cele nereinnoibile.
Agricultura a devenit intensiva, s-a accentuat specializarea fermelor si a regiunilor. Prin inlocuirea omului si animalelor cu energia combustibililor fosili, prin sporirea capacitatii productive a solului, prin marirea randamentului culturilor, ca urmare a folosirii ingrasamintelor si a pesticidelor, s-au marit substantial productiile, dar, in acelasi timp, nu a mai fost posibil sa se pastreze armonia intre agricultura si mediul natural.
Intensivizarea agriculturii a avut un impact mare asupra mediului inconjurator, astfel incat au aparut diverse probleme:
- utilizarea substantelor chimice a condus la poluarea mediului inconjurator, care este daunatoare florei si faunei si prezinta pericol pentru sanatatea omului;
- cresterea animalelor in sistem industrial a determinat poluarea aerului, ca urmare a emisiei de amoniac;
- s-a intensificat eroziunea fizica si chimica a solurilor;
- dezvoltarea neconditionata conduce la deteriorarea mediului natural si sanatatii omului, punand in pericol existenta acestuia. Sanatatea este afectata negativ prin reziduurile pesticidelor si ingrasamintelor chimice, metalelor grele, aditivilor din alimentatia animalelor, prin alte substante poluante prezente in sol, apa, in intregul lant alimentar;
- contaminarea apelor de suprafata si subterane cu nitrati si fosfati, care poate conduce la imbolnavirea populatiilor locale, la scaderea resurselor de apa, la cresterea costului aprovizionarii cu apa;
- datorita stropirii culturilor si imprastierii pe camp a dejectiilor lichide si semilichide are loc poluarea atmosferei, ce afecteaza sanatatea omului;
- eroziunea, tasarea si poluarea solului determina diminuarea productiei culturilor agricole si degradarea calitatii resurselor de apa; ca urmare a concentrarii fermelor are loc degradarea peisajului si a habitatului speciilor salbatice. Acelasi efect il are si dezvoltarea monoculturilor, desfiintarea gardurilor vii si a teraselor, drenarea solurilor umede.
Agricultura ar trebui sa contribuie la protectia si imbunatatirea calitatii mediului, dar practicarea unor sisteme de agricultura nerationale a condus la deteriorarea mediului natural.
In ceea ce priveste factorii de limitare a calitatii solului, s-a stabilit ca solul compactat datorita cultivarii inadecvate ocupa circa 44 % din totalul terenului agricol, iar eroziunea apei a afectat 43 % din suprafata agricola a tarii.

Fisiere in arhiva (1):

 Conceptul de Dezvoltare Durabila a Agriculturii.doc