Combaterea eroziunii solului în plantații pomiviticole

Forma de proprietate terenurilor, pana in 1989, a permis realizarea unor proiecte de organizare a teritoriului si de infintare a unor plantatii pe suprafete mari. A fost posibil, astfel, sa fie destinate culturii vitei de vie terenuri favorabile care s-au impartit in unitati teritoriale si de lucru in asa fel incat sa asigure posibilitatea de mecanizare a majoritatii operatiunilor in vie, de organizare optima a muncii si de executare a lucrarilor antierozionale.

Situatia s-a schimbat dupa 1989. Faramitarea suprafetelor, prin intrarea in drepturile legale a micilor proprietari de teren, a afectat grav aplicarea fireasca, judicioasa a masurilor si lucrarilor de prevenire si combatere a eroziunii solului.

Organizarea interioara antierozionala a plantatilor viticole cuprinde impartirea terenului in unitati de lucru, stabilirea retelei de circulatie, amplasarea zonelor de intoarcere si de umbrire, precum si stabilirea lucrarilor hidrotehnice specifice de combatere a eroziunii solului. Impartirea in unitati de lucru desi este in ansamblu asemanatoare, prezinta unele particularitari la vita de vie comparativ cu plantatile pomicole.

In conditi obisnuite, unitatile de lucru in plantati viticole sunt: parcela, tarlaua, trupul si masivul viticol.

Parcela reprezinta unitatea teritoriala de baza in organizarea antierozionala a unei suprafete viticole. De obicei, pe linia de cea mai mare panta, parcela este delimitata de poteci sau de alei, de drumuri de legatura, zone de intoarcere, de busee etc.

Drumurile de exploatare sunt amplasate in lungul curbelor de nivel. Forma parcelelor este diferita, in functie de limitele obligate. In mod obisnuit, parcelele pot avea forma trapezoidala, dreptunghiulara etc.

Marimea parcelelor este, de asemenea, diferita, in raport cu specificul reliefului, cu existenta unor obstacole naturale, in sistemul de lucrari antierozionale, ce urmeaza sa fie aplicat etc.

Suprafa unei parcele variaza intre 1 si 3 ha pe pante mai mari de 10% si poate ajunge pana la 5 ha pe pante mai mici de 5%. Latimile parcelelor (in lungul curbelor de nivel) se recomanda sa nu depoaseasca 100 m daca via este sustinuta de spalieri.

Cand configuratia reliefului o impune, suprafata parcelelor poate fi diminuata sau se poate recurge la impartirea parcelelor in suprafete mai mici de un hectar, denumite subparcele.

Pe platou, parcelele se delimiteaza fara a cuprinde si portiuni din versant, iar orientarea randurilor de vie se stabileste tinandu-se cont de criteriul insoririi butucilor (nu de eroziune).

Tarlaua se constituie din 2-6 sau chiar mai multe parcele. Forma unei tarlale poate fi dreptunghiulara sau trapezoidala. Laturile lungi ale tarlalei se orienteaza pe directia curbelor de nivel.

Suprafata unei tarlale variaza de la 15 pana la 30 ha, in functie de marimea pantei. Pe pante mai mari de 10%, tarlalele vor fi delimitate, obligatoriu de zone de inierbare. Pe pantele mici (sub 5%), zonele de inierbare, nu sunt necesare. In acest caz, intoarcerea masinilor se poate face pe drumurile de legatura, amplasate din deal in vale.

Trupul viticol este unitatea teritoriala delimitata de alte categorii de folosinta si hotare obligate, cuprinzand mai multe tarlale, inclusiv celelalte elemente ale organizarii teritoriului (drumuri, poteci, zone de intoarcere, plantatii forestiere de protectie, constructii etc.). Trupul viticol ocupa o suprafata de 300-500 ha.

Masivul viticol include intreaga suprafata plantata cu vita de vie intr-o unitate sau localitate si poate cuprinde mai multe trupuri viticole, separate de vai sau alte folosinte. Suprafata unui masiv viticol poate fi de 1000 – 2000 ha.

Reteaua de circulatie din platatiile viticole este reprezentata de drumurile de exploatare si alei tehnologice sau poteci.

Drumurile delimiteaza tarlalele si au rolul de a face legatura acestora cu sediul firmei si centrul de prelucrare a strugurilor. Suprafata ocupata de drumuri nu trebuie sa depaseasca 5% din suprafata plantatiei. Latimile drumurilor sunt de 5-7 m, in functie de tipurile de masini ce vor circula pe ele.

Reteaua de drumuri este formata din drumuri principale si drumuri secundare.

Drumurile principale – deservesc o suprafata mare de teren, au un trafic intens si fac de regula legatura cu sediul firmei, cu centrele de prelucrare, cu depozitele etc. Aceste drumuri se consolideaza si se intretin pentru a asigura permanent conditii de transport.

Drumurile secundare – fac, de obicei, legatura intre drumurile principale si portiunile din plantatie mai indepartate, nedeservite de drumurile principale.

Dupa locul de amplasare a drumurilor, acestea se impart in:

- drumuri pe vale sau la baza versantului;

- drumuri in zona de separatie a apelor (drumuri pe cilme);

- drumuri pe versant (de creasta) situate pe directia curbelor de nivel;

- drumuri de legatura pe versant, pe linia de cea mai mare panta , construire in diagonala si in serpentina.

Potecile sunt orientate pe linia de cea mai mare panta, au latimea de 2 m si separa parcelele intre ele. Potecile servesc numai la circulatia cu piciorul, la transportul strugurilor, aracilor, aparatelor de stropit etc. In scopul prevenirii concentrarii scurgerilor pe versant, potecile dintr-o tarla nu trebuie amplasate in prelungirea celor din tarlalele vecine, superioara sau inferioara.

In plantatile de pomi unitatile teritoriale poarta aceleasi denumiri ca si in cele viticole.

Parcelele se delimiteaza cand in cadrul unei tarlale sunt plantate mai multe soiuri de pomi. In aceste conditii, parcela este unitatea teritoriala plantata cu un singur soi.

Tarlaua este unitatea de baza pentru executarea lucrarilor, cuprinzand o suparafata de 2-8 ha pentru pante mai mari de 20% si 8-16 ha pentru pante mai mici. Dependente de conditiile locale si limitele obligate, ca si de necesitatea executarii mecanizate a lucrarilor din plantatie dimensiunile tarlalei pomicole variaza mai mult. Astfel lungimea tarlalei poate fi cuprinsa intre 300 – 800 m, iar latimea (linia de cea mai mare panta) intre 70 – 200 m. In orice caz, este recomadabil ca laturile lungi ale tarlalei sa fie paralele, iar cand plantatia cuprinde si boturi de deal, curbura botului de deal se include in intregime in interiorul unei tarlale.

Trupul pomicol corespunde, de regula, unei platatii propriu zise, incluzand constructiile, drumurile, potecile, zonele de intoarcere etc.

Masivul pomicol are aceleasi caracteristici ca masivul viticol, cuprinzand intreaga suprafata plantata cu pomi dintr-o localitate sau dintr-o unitate de productie. De obicei, masivul pomicol este delimitat fie de alte categorii de folosinta, fie de vai sau lini de separare a apelor.

In plantatile de pomi, caile de acces sunt prezentate de drumurile de exploatare care dupa importanta lor se impart in drumuri principale de 5-6 m latime si drumurile secundare de 4 m latime. Amplasarea lor se face dupa aceleasi criterii ca la vita de vie. Uneori se proiecteaza poteci si in livezi, acolo unde nu se pot executa drumuri pentru delimitarea tarlalelor sau cand nu sunt necesare drumurile in acest scop.