Cartarea Solurilor

Cartarea solurilor reprezintă totalitatea studiilor de teren şi laborator făcute pentru cunoaşterea multilaterală şi aprofundată a solurilor şi delimitarea pe hartă a suprafeţelor ocupate cu acestea.

În prezent cartarea este deosebit de complexă, deoarece solul este privit ca un corp istorico - natural, care se găseşte într-o continuă evoluţie. Din această cauză şi pentru exactitatea interpretărilor şi a recomandărilor, lucrările de cartare a solurilor în teren şi laborator se vor completa cu cercetarea corelată a factorilor naturali (relief, climă, etc.) a stării de păstrare a solurilor (eroziune, etc.), a pretabilităţii (arabil, păşune, fâneaţă, etc.), cât şi cu modificările pe care le aduc intervenţiile făcute de om în scopul obţinerii de producţii mari.

Ţinând seama de evoluţia, sub influenţa procesului de producţie, a acestui sistem biodinamic care este solul, cercetările pedologice complexe trebuie să stabilească posibilităţile de păstrare şi sporire a fertilităţii acestuia.

În consecinţă cartarea trebuie să reprezinte o cercetare ştiinţifică şi o sinteză a

unor observaţii amănunţite şi nu o simplă operaţie de transpunere pe hartă a solurilor.

.GENERALITĂŢI REFERITOARE LA CARTAREA SOLURILOR.

Solul, ca formaţiune naturală şi mijloc principal de producţie, constituie obiectul

studiilor pedologice complexe (a cartării). Realizarea studiilor în teren se face cu

ajutorul profilelor de sol. Prin intermediul acestor profile, solurile de pe teritoriul cartat sunt grupate în unităţi cu însuşiri apropiate, numite unităţi taxonomice.

Unitatea taxonomică de bază la noi este tipul genetic de sol, pornind de la acesta

s-au stabilit unităţi superioare şi inferioare.

Unităţile superioare se constituie din grupări de tipuri de sol, ce sunt necesare la clasificări generale, la alcătuirea hărţilor de sol a unor zone întinse, cum sunt continentele, globul.

Pentru suprafeţe restrânse şi în scopuri practice imediate, prezintă importanţă unităţile taxonomice care au ca bază tipul de sol, subtipul şi în unele cazuri chiar varietatea, familia, specia şi chiar varianta de sol.

Prin identificarea în teren şi delimitarea pe hartă a unităţilor taxonomice, rezultă unităţile cartografice de sol. Acestea pot să fie constituite dintr-o singură unitate taxonomică sau din două şi chiar mai multe, în funcţie de necesităţi şi scara folosită.

Categoriile de cartări.

Se deosebesc diferite categorii de cartări pentru agricultură, după scop şi scara de lucru.

a) Categoriile de cartări după scop.

Pentru a răspunde unor necesităţi ale agriculturii, cartările au particularităţi deosebite, separându-se după scop astfel:

- Cartări pentru organizarea teritoriului în zone de câmpie. Aceste studii se

întocmesc în scopul fundamentării tehnico - ştiinţifice a proiectelor de organizare a

teritoriului şi a producţiei agricole precum şi a studiilor de sistematizare şi de organizare a teritoriului şi a producţiei agricole, precum şi a studiilor de sistematizare şi de organizare a teritoriului agricol din zona de câmpie a ţării.

- Cartări pentru organizarea teritoriului în zone accidentate. În acest caz apar unele aspecte particulare, determinate de fragmentarea reliefului, precum şi de obiectivul urmărit (plantaţii, amenajări de pajişti, etc.). studiile pedologice în acest caz trebuie să evidenţieze unităţile cartografice de sol şi ecologice, caracterizate prin aspectul reliefului şi microreliefului (înclinare, expoziţie), starea de păstrare a solului, regimul de umiditate, etc. Toate elementele identificate trebuie să se caracterizeze în pretabilitatea acestor unităţi cartografice pentru diferite folosinţe agricole şi în favorabilitatea lor pentru culturile agricole ( viţa de vie, pomi, etc.).

- Cartări pentru lucrări pedohidroameliorative. Studiile necesare proiectelor de hidroamelioraţii, trebuie să asigure elementele generale dar şi unele date speciale care ilustrează proprietăţile hidrofizice ale solului. O deosebită atenţie se acordă adâncimii apelor freatice, mineralizarea lor, gradul de utilizare a solurilor din aceste ape, procesele de salinizare, gleizare, înmlăştinire, etc.

- Cartări pentru amplasarea şi organizarea câmpurilor experimentale. Studiile

trebuie să evidenţieze în acest caz omogenitatea, sub aspectul pedologic, a perimetrului

ales pentru amplasarea şi organizarea câmpurilor experimentale. De asemenea, trebuie

să arate în ce măsură condiţiile pedologice şi ecologice din perimetrul ales sunt

reprezentative pentru zona deservită de câmpurile experimentale respective.

- Cartări pentru amplasarea câmpurilor de încercare a soiurilor. În acest caz

studiile pedologice complexe trebuie să indice locurile cu solurile cele mai

reprezentative pentru aria ce urmează să fie servită de câmpul de încercare a soiurilor.

- Cartările pentru amplasarea staţionarelor pedohidrologice. În acest scop studiile pedologice trebuie să furnizeze datele necesare pentru amplasarea unor staţionare la care urmează a se urmări dinamica anumitor elemente; regimul de umiditate, regimul sărurilor, regimul trofic, dar mai ales regimul hidrosalin al solurilor din perimetrele amenajate prin lucrări hidroameliorative.