Biologia Inmultirii Speciilor Pomicole

Extras din referat Cum descarc?

Biologia inmultirii speciilor pomicole
1. Consideratii generale
Inmultirea, reproducerea sau propagarea la plante reprezinta o insusire biologica fundamentala care asigura perpetuarea speciei. Reproductia are loc pe baza informatiei genetice a celulelor specifice (gametilor) si care in procesul de fecundare inglobeaza caracteristicile ambilor parinti.
Plantele pomicole s-au adaptat si la inmultirea vegetativa, prin portiuni de organe. In acest caz, plantele noi obtinute pastreaza in cea mai mare parte insusirile ereditare ale plantei mama.
Inmultirea speciilor pomicole poate avea loc, deci, pe doua cai: generativa (prin seminte) si vegetativa, aceasta ultima cale are numeroase metode si variante redate in schema de mai jos.
Dintre toate variantele prezentate in schema, cea mai utilizata este altoirea intrucat permite o diversificare a tehnologiei de cultura in ce priveste vigoarea pomilor, longevitatea, precocitatea, etc. In acelasi timp, portaltoii extind arealul de cultura deoarece au adaptabilitate mai mare, mai ales la insusirile fizice si chimice ale solului.
Intre altoi si portaltoi se stabilesc relatii reciproce complexe dar numai pe timpul convietuirii, nu si ereditare. Totusi, convietuirea lunga poate explica si unele modificari ereditare cum ar fi mutatiile, care sunt in numar mai mare la pomii altoiti.
- generativa; 
- prin butasi: 
- lignificati (in uscat)
- erbacei (semilignificati)
Cai si metode de inmultire utilizate in pomicultura 
- prin marcotaj: 
- vertical (prin musuroire)
- orizontal simplu (aplecare)
- orizontal multiplu (chinezesc)
- serpuitor
- aerian
- vegetativa 
- prin drajoni
- prin stoloni
- prin micropropagare "in vitro"
- prin altoire (grefare): 
- alipire (apropiere)
- cu muguri detasati
- cu ramuri detasate
2. Inmultirea generativa (prin seminte)
Aceasta inmultire se realizeaza prin fecundare (contopirea celor doi gameti), organismul nou format (embrionul) cuprinzand informatia genetica a ambilor parinti.
Intrucat soiurile in pomicultura sunt in cea mai mare parte alogame, puietii obtinuti sunt hibrizi (heterozigoti) si foarte rar homozigoti la unele soiuri de cais, piersic, corcodus, deoarece aceste specii sunt autofertile. Totusi homozigotia autentica este greu de obtinut in pomicultura.
Inmultirea prin seminte, se practica pentru obtinerea portaltoilor si pentru obtinerea unor pomi la care inmultirea vegetativa este greu de realizat (nuc, castan). Unele soiuri de piersic, cais, corcodus, isi transmit relativ fidel caracterele la descendenti. Din observatiile noastre, la piersic si cais, in urma inmultirii prin seminte rezulta indivizi cu o coacere a fructelor mai timpurie.
De asemenea, inmultirea prin seminte este utilizata in ameliorarea genetica a speciilor pomicole. In acest caz, semintele obtinute prin fecundare dirijata sau din libera fecundare sunt extrase, uscate, conditionate si pastrate corespunzator apoi sunt stratificate si semanate la ghivece sau in camp.
Din cele de mai sus, se poate usor constata ca inmultirea prin seminte este putin utilizata in pomicultura. Tehnica obtinerii portaltoilor franc este prezentata in capitolul 4 al acestei cartii, iar cea de obtinere a hibrizilor, selectia lor timpurie si alte verigi ale campului de ameliorare sunt prezentate in cursul de ameliorarea plantelor horti-viticole.
Propagarea prin seminte la nuc, castan, piersic, cais, corcodus, mosmon, scorus, etc. se practica in gradini, de amatori sau de cei neavizati si conduce la obtinerea de pomi asemanatori dar nu identici cu planta mama. 
Reproducerea sexuata creeaza o noua generatie (ciclu ontogentic nou), perioada juvenila este lunga, perioada in care dupa unii autori unele caractere genetice pot fi usor influentate (indivizii sunt plastici).
3. Inmultirea pe cale vegetativa
Aceasta cale de inmultire este aproape generalizata in pomicultura deoarece prin acest mod soiurile isi transmit fidel caracterele genetice la descendenti. In plus, pomii obtinuti pe aceasta cale intra mai repede pe rod, indivizii sunt foarte uniformi, se permite propagarea celor mai valoroase clone, ciclul biologic se scurteaza ceea ce constituie un avantaj in pomicultura moderna.
Dintre inconvenientele acestei cai de inmultire amintim: limitarea variabilitatii materialului genetic, transmiterea mai exploziva a bolilor virotice, dificultatea realizarii la mai multe specii pomicole (nuc, alun, castan, etc.).
Pentru a se obtine rezultate bune la inmultirea vegetativa, materialul biologic se va recolta din plantatii mama speciale, in care se practica taierea scurta, in cepi. Aceasta taiere mentine perioada juvenila a organelor, ca atare acestea se inradacineaza mai usor.


Fisiere in arhiva (1):

  • Biologia Inmultirii Speciilor Pomicole.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!