Arborele de Cacao

1. Scurt istoric

Marele botanist Carl von Linné (Linnaeus) nu a fost primul care a recunoscut meritele unice ale plantei căreia i-a dat numele ştiinţific de "Theobroma Cacao L.". "Theobroma" înseamnă "Hrana zeilor". Ca dar al Cerului sau ca hrană pentru regi şi pentru cei bogaţi, arborele de cacao era deja recunoscut de tolteci, maiaşi şi azteci, de unde vine numele "cacauatl".

În jurul anului 600 după Christos, maiaşii cultivau deja cacao în America Centrală, punând astfel bazele celor mai vechi plantaţii cunoscute.

Ei foloseau boabele de cacao pentru a pregăti o băutură foarte hrănitoare şi fierbinte, numită de ei "Xocolatl", cuvânt care a dat naştere termenului modern de "ciocolată".

Aceasta băutură era atât de preţioasă, încât boabele de cacao erau folosite şi ca moneda de schimb.

Conchistadorii spanioli din secolul al XVI-lea erau de asemenea interesaţi de ciocolată, în principal ca mod de plată, şi au înfiinţat "plantaţii de bani". Iar în 1528, Cortez a dus prima boabă de cacao în Spania, împreună cu uneltele necesare preparării acestei băuturi exotice, care a fost primită cu mare entuziasm la Curtea regală spaniolă. Se pare că în 1615, Infanta Anna de Austria, care a copilărit la Madrid, a adus ciocolata caldă la Curtea franceză, după ce s-a căsătorit cu regele Ludovic al XIII-lea. La Paris, ciocolata caldă a devenit în scurt timp un simbol al statutului social şi băutura aristocraţiei, începând să se răspândească în rândul claselor bogate din întreaga Europă. Secolul al XIX-lea a dus la prăbuşirea aristocraţiei, însoţită de declinul acestei băuturi în favoarea cafelei şi ceaiului, preferatele burghezimii. În acelaşi timp, ciocolata solidă, care a apărut în Franţa după 1830, a început să câştige tot mai mult teren.

2. Morfologia şi taxonomia arborelui de cacao

Arborele de cacao creşte la tropice. Este un arbore delicat, care aparţine familiei Sterculiaceae, dezvoltându-se cel mai bine în zonele umede situate la 20 de grade nord şi sud de Ecuator.

Acest arbore măsoară aproximativ 5-8 m înălţime, prezintă rădăcină pivotantă cu multe ramificaţii secundare, dintre care cele mai multe se găsesc până la o adâncime de 30 cm în sol.

2.1 Frunzele sunt simple, roşiatice când se formează,apoi colorate total în verde la maturitate, prezintă un peţiol scurt, fiid foate rezistente.

2. 2 Florile sunt mici şi, la fel ca şi fructele, se adună în ciorchine mici în vârful trunchiului sau ramurilor, în jurul locului unde au fost frunzele. Florile se deschid după-amiaza şi pot fi fertilizate toată următoarea zi. Potirul este de culoare roz, albă sau galbenă. Petalele sunt lungi. La aceste flori poleniyarea este entomofilă, accentuând caracteristicile speciei Forcipomya. Floarea este prezentă în arbore practic tot timpul anului.