Analiza folosirii pământului

Extras din referat Cum descarc?

Pamantul este un factor indispensabil proceselor de productie din agricultura si silvicultura si suport in desfasurarea activitatii pentru agentii economici din celelalte ramuri de productie. 
Obiectivul principal al fiecarui agent economic este asigurarea eficientei activitatii desfasurate. Forma concreta de manifestare a acestui principiu se caracterizeaza prin elementul determinant al eficientei economice -  rentabilitatea. In acest context, sporirea rentabilitatii trebuie sa reprezinte o preocupare permanenta a managerilor unitatilor de productie din toate ramurile si, in primul rand, din agricultura, ceea ce se leaga de necesitatea promovarii produselor traditionale autohtone pe piata externa in conditiile valorificarii maxime a resurselor proprii si limitarii importurilor. 
Caracterul limitat al pamantului obliga la o analiza a folosirii acestui factor de productie, atat in cazul exploatatiilor agricole, cat si in cazul unitatilor neagricole. 
Avand o suprafata agricola utilizata de 13,3 milioane ha (reprezentand 55,8 % din teritoriul Romaniei) in anul 2010, Romania dispune de resurse agricole importante in Europa Centrala si de Est. Desi zone semnificative din suprafata agricola utilizata sunt clasificate ca fiind zone defavorizate, conditiile pedologice sunt deosebit de favorabile activitatilor agricole de productie in regiunile de sud si de vest ale tarii. Cea mai mare parte a suprafetei agricole utilizate este arabila (8,3 milioane ha), urmata de pasuni si finete (4,5 milioane ha), culturi permanente (0,3 mil. ha) si gradini familiare (0,2 mil. ha). (Sursa: INS, RGA 2010). 
Pamantul in agricultura, cunoscut si sub denumirea de fond funciar, reprezinta totalitatea terenurilor libere sau acoperite de vegetatie si culturi, constructii, ape interioare in limitele hotarelor unei exploatatii agricole.
Ca o particularitate a acestui factor de productie este faptul ca el nu se uzeaza in timpul exploatarii, ci dimpotriva, printr-o exploatare rationala isi sporeste potentialul de productie.
Utilizarea pamantului in agricultura si silvicultura vizeaza urmatoarele laturi:
- utilizarea extensiva;
- utilizarea rationala;
- utilizarea intensiva.
Utilizarea extensiva a pamantului agricol este caracterizata prin neluarea in cultura a intregii suprafete cultivabile, prin practicarea unei structuri de culturi extensive, bazandu-se, in principal pe fertilitatea naturala a solului, care, in conditii concrete de loc si timp, poate asigura necesarul de produse agricole cu o rentabilitate superioara datorita volumului redus de cheltuieli materiale si de munca vie.
Utilizarea rationala a pamantului agricol reprezinta atragerea in circuitul agricol a intregii suprafete cultivabile si realizarea unei structuri de productie care sa imbine culturile intensive cu cele extensive in vederea asigurarii necesarului de produse agricole, cu un consum de factori de productie materiali sau de munca manuala capabili sa determine o crestere a fertilitatii naturale a solului.
Utilizarea intensiva a pamantului presupune organizarea procesului de productie agricola pe baza unei structuri a culturilor unde predomina cele intensive si care sa sporeasca suprafata recoltata in raport cu cea cultivabila, prin culturi succesive, intercalate, ascunse, astfel incat productia bruta obtinuta la unitatea de suprafata sa fie cat mai mare, in vederea asigurarii necesarului de produse agricole.
Aprecierea folosirii pamantului in agricultura si silvicultura se face pe baza unui sistem de indicatori, intre care enumeram:
Structura terenului pe categorii de folosinta, cunoscuta si sub denumirea de modul de folosinta al terenului (g):
g = Si/St*100
in care:
Si - reprezinta suprafata dintr-o categorie de folosinta;
St - suprafata totala de care dispune o unitate agricola.
Categoriile de folosinta pot fi grupate in doua grupe:
- terenul agricol compus din arabil, pasuni naturale, fanete naturale, vii si pepiniere viticole, pomi si pepiniere pomicole si arbusti fructiferi;
- terenul neagricol unde sunt incluse suprafetele cu paduri, ape, balti si stufaris, drumuri, curti si cladiri si alte terenuri neproductive.
Structura terenului arabil pe culturi (g*):
g* = Sci/Sa*100
in care:
Sci reprezinta suprafata ocupata de o anumita cultura;
Sa - suprafata arabila a unitatii.
Ponderea suprafetei amenajata pentru irigat in total teren agricol (gir):
gir = Sir/Sag*100
in care:
Sir - reprezinta suprafata amenajata pentru irigat;
Sag - suprafata agricola a unitatii.
Coeficientul de folosire a suprafetei arabile (K):
K = Sr/Sa
in care:
Sr reprezinta suprafata recoltata care se stabileste prin insumarea urmatoarelor suprafete: suprafata ocupata cu culturi de toamna si ierburi perene din anii anteriori (Set), suprafata ocupata cu culturi de primavara (Scp), suprafata ocupata cu culturi successive (Scs), suprafata cu culturi intercalate (Scint), suprafata cu culturi ascunse (Scas), suprafata reinsamantata (Scrin) si din care se scade suprafata calamitata in timpul iernii (Scl) si cea calamitata din primavara pana la recoltare (Sclv) denumita si suprafata calamitata in timpul vegetatiei.

Fisiere in arhiva (1):

 Analiza folosirii pamantului.docx

Bibliografie

1. Ioan, Pana, Analiza economico-financiara aprofundata, Editura Universitatii din Pitesti, Pitesti, 2009;
2. Violeta, Mat, Recolte Bogate, un produs al revistei Ferma, anul VIII nr. 11 (164), noiembrie 2014;
3. Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Analiza socio-economica in perspectiva dezvoltarii rurale 2014-2020, Draft III Iulie 2013
4.https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Particularitatile%20analizei%20rentabilitatii%20productiei%20in%20intreprinderile%20agricole.pdf, accesat la data de 18.05.2019 15:50