Analiza dezvoltării rurale

CAPITOLUL 1- CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ECONOMIA ȘI DEZVOLTAREA RURALĂ

Definiția economiei are la bază studiul relației dintre om și bogăție, cu focalizare asupra bogăției și utilizării acesteia în cadrul activităților curente. Din punct de vedere economic, bogăția indică toate lucrurile cu valoare de schimb, care aduc deținătorului lor alte lucruri de o însemnătate egală. Economia este știința care are ca scop final îmbunătățirea condițiilor de viață a populației în viața de zi cu zi.

Termenul „rural” a fost utilizat pentru prima dată în anul 1874 cu rol de a indica populația unui teritoriu cu 8000 sau mai mulți locuitori.

“Economia Rurală” face parte din familia științelor economice și are ca obiect, studiul fenomenelor și proceselor economice desfășurate în perimetrul spațiului rural și a legilor care guvernează interacțiunile existente intre activitatea economică și lumea rurală considerat ă ca un tot.

Definiția enunțată mai sus presupune înțelegerea principalilor termeni cuprinși în ea și anume: “științ a economică”, “spațiu rural” și “lumea rurală”.

În prezent, spațiul rural este un concept deosebit de complex, fapt reflectat în multitudinea de opinii referitoare ladefinirea, sfera de cuprindere și elementele sale componente. Autorii I. Bold, E. Buciuman și N. Drăghici, de pildă, propun o definire a conceptului astfel: „ruralul cuprinde toate activitățile care se desfășoară în afara urbanului și cuprinde treicomponente esențiale: comunitățile administrative, constituite din membrii relativ puțini numeroși și care au relațiimutuale; dispersarea pronunțată a populației și a serviciilor colective; rolul economic deosebit al agriculturii și silviculturii”. Cu toate că, din punct de vedere economic, agricultura și silvicultura dețin încă un rol important, sensul termenului „rural” este mai larg decât al celui „agricol” sau „silvic”, acesta incluzând și alte activități, cum sunt industria specifică ruralului, artizanatul, serviciile productive, în speță producția agricolă, dar și cele neproductive, caracteristice populației rurale.

În anul 1985, Deavers și Brown au dezvoltat mai multe categorii ale mediului rural: zone bazate pe informații sociale, economice și demografice. Categoriile economice includeau agricultura, industria prelucrătoare, mineritul și guvernul, în timp ce categoriile sociale aveau în vedere sărăcia și creșterea populației de pensionare.

Zonele rurale au fost definite în anul 1996, ca „terenuri slab populate situate în afara zonelor urbane” (Statistic, 1999, Canada).

În Dicționarul de agricultură, Henri Sagnier a definit economia rurală ca fiind acea parte a științei agricole, dedicată în „studierea legilor de producție și examinarea condițiilor” care să garanteze bunăstarea unei întreprinderi.

Economia rurală cuprinde totalitatea observațiilor metodice, legilor și a principiilor economiei politice, în momentul în care sunt aplicate în viața agricultorilor, în relațiile cu alte profesii, în comerțul internațional. Economia agricolă este o ramură a economiei rurale, având ca scop studierea activității fermei, studierea relației dintre diferite elemente ale acesteia, condițiilor de producție și de schimb în vederea formării de profit

La nivel global, dezvoltarea rurală este corelată cu reconstrucția generală a economiei, prin schimbările importante în modelele de interacțiune între întreprindere și societate.

Dezvoltarea rurală cuprinde totalitatea acțiunilor destinate îmbunătățirii calității vieții locuitorilor care trăiesc în spațiul rural, păstrării peisajului natural și cultural și care garantează dezvoltarea durabilă a spațiilor rurale, conform condițiilor și specificului acestor teritorii. Din punct de vedere geografic, dezvoltarea rurală are în componență dezvoltarea rurală, locală, transfrontalieră și paneuropeană.

Termenul „rural” poate fi definit prin relația centru-margini, astfel că dezvoltarea rurală are în vedere dezvoltarea „marginilor”, a periferiilor, precum și conservarea valorilor acestora.

În același timp, dezvoltarea rurală poate fi privită ca un proces de responsabilizare a unei comunități, cu privire la problemele sau potețialul de care dispune, reușind totodată să realizeze o mai bună organizare și planificare a resurselor proprii.

Dezvoltarea rurală este o parte componentă a politicilor regionale, vizând aspecte importante, precum: echilibrarea oportunităților economice, diminuarea sărăciei, echilibrarea condițiilor economice dintre mediul urban și rural, păstrarea patrimoniului cultural, stimularea inițiativelor locale.