Amenajarea și Sistematizarea Centrelor de Producție

Organizarea teritoriului

Organizarea teritoriului are un conţinut complex, conţinând amplasarea coordonată pe teritoriu a reţelei de aşezări omeneşti, a echipării tehnice a teritoriului în condiţiile folosirii raţionale a resurselor şi în special a fondului funciar în cadrul tuturor ramurilor economiei naţionale şi a diferitelor societăţi comerciale, regii autonome sau firme private. Astfel, putem preciza faptul că organizarea teritoriului are rolul de punere în valoare a resurselor şi de dezvoltare economică, echilibrată prin folosirea spaţiului şi cadrului unitar ale teritoriului fiecărei ţări.

Organizarea teritoriului constituie unicul mod de coordonare a elementelor spaţiale cu dezvoltarea preconizată, asigurând o soluţie globală de optimizare a folosirii spaţiului în funcţie de cerinţele prezente şi viitoare ale societăţii. Ea poate trata în mod complex problemele cu caracter general sau poate adânci una sau mai multe probleme specifice dezvoltării unui anumit teritoriu, activitatea acesteia putându-se clasifica în funcţie de următoarele criterii de bază:

- Obiectivele şi treapta de abordare a problemelor.

- Ramura (zona) economică sau fondul funciar pentru care se execută.

- Categoria documentaţiei tehnico - economică ce se elaborează.

Organizarea teritoriului poate fi definită şi ca ansamblu de lucrări, măsuri, acţiuni stabilite pe baza unei depline coordonări a factorilor de influenţă ce intervin într-un teritoriu dat, în vederea utilizării eficiente a potenţialului de care dispune şi a asigurării unei desfăşurări coordonate a activităţilor economice şi sociale în aşa fel încât să funcţioneze organic, după un plan bine conceput, pentru îndeplinirea scopului urmărit. Acţiunea privind organizarea teritoriului are o largă aplicare în diferite domenii de activitate, metodele folosite fiind adoptate potrivit trăsăturilor caracteristice şi specificaţiilor acestora. De exemplu organizarea teriroriului agricol se realizează pe baza unor studii de specialitate axate în principal pe delimitarea structurii teritoriului pe categorii de folosinţă, profilarea zonelor agricole, întocmirea planurilor de cultură, stabilirea zonelor în care sunt necesare lucrări hidrotehnice şi hidroameliorative (irigaţii, drenaje, etc.) în vederea redării în circuitul agricol a unor zone favorabile producţiei agricole, fixarea reţelei drumurilor de exploatare, amplasamentelor pentru depozitarea produselor, etc.

Prin organizarea teritoriului, în înţelesul larg al noţiunii, se înţelege sistematizarea teritoriului, al cărui obiectiv principal îl constituie contribuţia la asigurarea unei cât mai raţionale şi judicioase organizări funcţionale, complexe a teritoriului, care să permită crearea premiselor unei eficiente dezvoltări a producţiei şi aşezărilor omeneşti, concomitent cu asigurarea unui grad ridicat de echipare tehnică a zonei.

Acţiunile de organizare a teritoriului pe diferite domenii de activitate, pot fi considerate ca părţi componente - integrate, ale organizării complexe a teritoriului.

Sistematizare teritoriului

Sistematizarea constituie un ansamblu de măsuri tehnice, economice şi legislative referitoare la spaţiile de locuit şi de muncă, de circulaţie a oamenilor, etc., care au drept scop asigurarea unor condiţii de viaţă optime pentru populaţia de pe un anumit teritoriu.

Sistematizarea este o activitate complexă care are ca sferă de cuprindere analiza, prognoza, luarea deciziilor, proiectare, aplicarea şi controlul în dezvoltarea localităţilor şi a teritoriului.

Sistematizarea teritoriului, ca primă etapă a organizării teritoriului, reprezintă un ansamblu coordonat de acţiuni având ca obiectiv transformarea şi remodelarea, sistematizarea sistemului teritorial corespunzător scopurilor urmărite de către societate.

Sistematizarea teritorială ca ramură a urbanismului se ocupă cu proiectarea şi reorganizarea ştiinţifică a aşezărilor urbane şi rurale în scopul creări condiţiilor optime de viaţă pentru populaţie.

Lucrările de sistematizare a teritoriului sunt studii orientative privind dezvoltarea în perspectivă a diferitelor ramuri ale economiei pe un teritoriu şi stau la baza elaborării proiectelor de specialitate, a amplasării şi corelării investiţiilor.

Indiferent de treapta de abordare, sistematizarea îndeplineşte două condiţii: în primul rând este concretă, asigurând satisfacerea cerinţelor de dezvoltare curentă şi, în al doilea rând este de perspectivă, dacă ţine seama de necesitatea modificărilor ulterioare în procesul de dezvoltare.

Particularitatea esenţială a sistematizării o constituie rezolvarea complexă a problemelor: fiecare element nu se studiază şi nu se proiectează izolat, ci într-o interdependenţă reciprocă şi în strânsă legătură cu aspectele vieţii economice şi sociale prezente pe teritoriul considerat, corespunzător particularităţilor de abordare a problemelor pe diverse eşaloane teritoriale.

Definind relaţia de condiţionare între diferitele forme de activitate umană şi diverşii factori prezenţi pe teritoriu pe de-o parte şi posibilitatea realizării în termen lung (15 - 25 de ani) pe de altă parte, sistematizarea teritorială asigură dezvoltarea echilibrată, coordonarea acesteia cu numeroasele funcţii economice şi activităţi ce se interferează pe acelaşi teritoriu, formarea unui cadru favorabil individului şi societăţii, asigurarea utilizării şi conservării mai eficiente a terenurilor, precum şi protejarea mediului.