Transparența decizională și dispoziția de a comunica a autorităților publice - Efectele lor asupra bunei guvernări

Prezenta lucrare îşi propune să evidenţieze şi să analizeze procedurile de transparenţă decizională în administraţia publică din România.De asemenea tratează şi modalităţile de îmbunătăţire a relaţiei: administraţie publică - cetăţean. În acest scop vom incerca să clarificăm conceptul de transparenţă decizională şi metodele concrete prin care acesta este transpuns în realitate.

Transparenţa urmăreşte asigurarea unui acces mai larg al cetăţenilor la informaţiile şi documentele aflate în posesia instituţiilor statului, participarea cetăţenilor la procesul decizional şi asigurarea legitimitătii, eficacităţii şi responsabilităţii administraţiei faţă de cetăţean. Conceptul de transparenţă a procesului decizional derulat în instituţii se referă la asigurarea accesului cetăţenilor la documentele aflate în gestiunea instituţiilor statului precum şi la consultarea cetăţenilor cu privire la adoptarea unor reglementări.

Transparenţa, în sens larg, se referă la accesul liber la informaţie de orice fel, la posibilitatea de a opta sub orice formă.

Prin această lucrare ne-am propus să cercetăm măsura în care autorităţile şi instituţiile publice aplică prevedeile legii nr 544/2001 în litera şi spiritul său. Această lege este deosebit de importantă deoarece reglementează primul contact dintre autoritătile publice şi cetăteni. În acest sens se poate vorbi de transparentizarea si responsabilizarea instituţiilor publice şi participarea cetăţenilor la procesul de luare a deciziilor.

De asemenea, încercăm să definim şi procesul de optimizare a performanţelor instituţiilor publice din perspectiva liberului acces la informaţii de interes public. Vom trata aceasta temă din perspectiva legislativ-normativă oferind un cadru care permite asigurarea şi aplicarea principiului supremaţiei legii, respectiv a egalităţii de tratament faţă de public, a cetăţenilor în faţa legii şi tratamentul nediscriminatoriu al lor, apreciat de teoreticieni şi practicieni în egală măsură.

Conceptul „transparenței decizionale” în adiministrația publică l-am analizat conform metodei de cercetare operaționalizarea calitativă. Cu ajutorul acestei metode am urmărit descrierea comprehensivă a administrației publice și dispoziția acesteia de a comunica cu cetățeanul. Și pentru că măsura este egală cu operaționalizarea, în textul lucrării am măsurat caracteristicile conceptului de „TRANSPARENȚĂ”, pe care l-am legat de realitate.

Mai mult de atât, procesul operaționalizării calitative contribuie la găsirea unui aspect caracteristic studiat, și anume la aspectul funcțional. Acest aspect prezintă intercațiunea administrație publică - cetățean. Nici un aspect nu rămâne a fi neglijat, cum este aspectul tehnic (ceea ce primește cetățeanul) în administrație care depinde de multe ori de cel funcțional, de altfel, cum este relatat în lucrarea elaborată și anume: lipsa de informare poate face ca anumiți cetățeni să nu-și poată primi drepturile sau serviciile cuvenite din cauza lipsei transparenței decizionale, existența corupției, birocrației etc.

Într-o altă ordine de idei, datorită aspectului funcțional am identificat următorii indicatori care presupun calitățile unei administrații publice transparente:

1.Promptitudine: dorința de a ajuta cetățeanul, de a fi cât mai promți;

2.Competență: abilități și cunoștințe;

3.Politețe: respect, considerație și amabilitate;

4.Onestitate: cinste și corectitudine;

5.Siguranță: lipsa pericolului, a riscului și a îndoielilor;

6.Comunicare:informarea cetățeanului la timp și într-un limbaj accesibil;

7.Acces: ușurința cu care cetățeanul poate intra în contact cu funcționarul;

8.Înțelegerea față de cetățean: eforturile de a cunoaște cetățeanul și nevoile sale;

9.Credibilitate: abilitatea de a respecta angajamentele cât mai riguros;

10.Aspecte tangibile: clădiri, echipament personal, comunicații.

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ ȘI ROLUL ACESTEIA

Puterea administraţiei publice îşi găseşte legitimitatea în lege, care îi recunoaşte acesteia caracterul discreţionar, adecvat intereselor publice pe care trebuie să le îndeplinească. Felix și Loyd Nigro prezintă „definiţia administraţiei publice” prin intermediul a cinci puncte:

a) este un efort al unui grup care cooperează într-un cadru public;

b) acoperă cele trei ramuri-executivă, legislativă şi juridică şi relaţiile dintre ele;

c) are un rol important în formularea politicii publice şi este o parte a procesului politic;

d) este diferită de administraţia privată prin trăsături semnificative;

e) este asociată de aproape cu numeroase grupuri private şi de indivizi.

Administraţia publică reprezintă o activitate de organizare a executării și executare în concret a legii prin intermediul instituţiilor abilitate în acest sens. Administraţia publică reprezintă o ştiinţă şi în acelaşi timp o artă, prin intermediul căreia se duc la îndeplinire politicile statului. Guvernul îşi atinge obiectivele prin intermediul administraţiei publice deoarece aceasta traduce într-un mod concret cetăţeanului necesitatea aplicării dar şi respectării legii. Administraţia are structuri proprii prin intermediul cărora pune în aplicare prevederiile legii şi a celorlalte acte normative.

Administraţia publică este rezultatul muncii unui număr semificativ de persoane care îşi desfăşoară activitatea într-un spaţiu public. Aceasta pentru a-şi duce la bună îndeplinire scopul, beneficiază de o serie de resurse şi anume: umane - şi aici putem menţiona potenţialul creativ al fiinţei umane, informaţionale, materiale şi financiare. Administraţia publică trebuie să fie mereu pregătită să desfăşoare acţiuni concrete cu efect direct şi imediat astfel încât să se poată evidenţia în faţa cetăţenilor, rezultatele nefiind în unele cazuri cele mai favorabile. Administraţia se află într-un continuu dialog cu grupurile sociale datorită problemelor existente la nivelul comunităţii, în acest sens sunt instituţionalizate formele de consultare. Datorită acestui fapt grupurile îşi cunoasc bine drepturile şi obligaţiile şi au sentimentul că opinia lor într-adevăr contează.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre cetăţeni care consideră că de cele mai multe ori punctul lor de vedere nu contează şi se simt abandonaţi de către administraţie. De asemenea trebuie să subliniem faptul că societetea per ansamblu are anumite aşteptări de la administraţie. În acest sens administraţia are anumite sarcini care sunt stabilite printr-un program guvernamental al partidului care iese învingator în alegeri. Sarcinile pot fi atât de natură economică, cât şi de natură socială care pot fi transformate ulterior în acte normative adoptate de Parlament. Apoi administraţia trebuie să stabilească ordinea de prioritate a respectivelor sarcini şi să elaboreze măsurile de aplicare în concret a acestora. Pentru a duce la îndeplinire sarcinile sale, administraţia trebuie să ţină cont de condiţiile de timp şi de mediu, astfel ea beneficiază de putere discreţionară fiind conştientă de rolul său în societate.

Societatea reprezintă principalul furnizor de valori sociale pentru administraţie, iar administraţia este cea care apreciază gradul de îndeplinire al valorilor furnizate. Din această cauză „nu se poate vorbi de un sistem abstract de administraţie publică, ci de un tip istoric, concret de administraţie publică, într-o ţară sau alta” Alexandru Negoiţă afirmă că „administraţia publică pentru a putea să-şi realizeze sarcinile sale are nevoie să se sprijine pe puterea politică”

Administrația publică se manifestă activ în toate sferele vieții sociale, având conexiuni și legături cu multe componenete ale societății. Acestea fiind spuse, enumerăm următoarele principii de bază ale administrației publice: