Sistemul fiscal al Germaniei

1. Introducere

Conform dictionarului Larousse, fiscalitatea reprezinta "totalitatea impozitelor si taxelor, a reglementarilor de natura fiscala, precum si a aparatului fiscal, ce vin sa influenteze direct sau indirect activitatea unui agent economic denumit contribuabil". Astazi, in domeniul fiscal, se intalnesc mai multe concepte. Alaturi de fiscalitate este vehiculata notiunea de "fisc" definita ca administratia in sarcina careia revin calculul, perceperea si urmarirea platii impozitelor si taxelor datorate statului de catre contribuabil". De asemenea, este utilizat si termenul "fiscal" care priveste fiscul, care apartine acestuia.

Statul are intreaga libertate si putere de a impune prestatia precum si plata acesteia, cu scopul de a complete finantarea considerând ca persoanele obligate la plata contributiei beneficiaza de anumite avantaje, care pot fi reale sau presupuse.

Din definitie se desprinde faptul ca aceasta este o prelevare:

• Pecuniara, persoanele fizice si juridice efectuand catre stat transferuri de putere de cumparare in schimbul unor servicii publice de interes comunitar sau social;

• Are caracter obligatoriu, pentru ca transferul de valoare este impus de catre stat prin legi tuturor persoanelor fizice si juridice;

• Este la dispozitia statului, intrucât transferul banesc este orientat in vederea furnizarii unor servicii publice comunitare sau sociale;

• Nu are echivalent, deoarece nu exista un raport direct si imediat intre transferul de valoare efectuat siserviciul public furnizat de catre stat, si este posibil ca subiectul platitor sa utilizeze sau nu respectivul serviciu;

• Are caracter definitiv, puterea de cumparare odata transferata nu va mai fi restituita de catre stat;

• Are destinatie precizata, intrucât este mobilizata de stat in vederea furnizarii unor servicii publice denatura comunitara sau sociala;

• Este datorata de persoane fizice sau juridice, deoarece obligatiile de plata cad in sarcina acestora ca beneficiare de servicii publice cu caracter socio-comunitar;

• Cu plata regulata, deoarece colectarea acestora se face de catre stat cu o anumita frecventa stabilita.

In Germania, organizarea bugetara federativa este reglementata printr-un act normativ denumit „Constitutie financiara" in cuprinsul careia problema principala este cea a „repartitiei juste" a fondurilor banesti intre bugetul federal si bugetele landurilor membre ale statului federal german. In scopul repartitiei financiare juste, cheltuielile sunt repartizate in functie de competenta materiala a organelor administrative federale, ale landurilor si locale. Conform acestui criteriu, din bugetul federal sunt finantate integral afacerile externe, caile ferate si fluviale federale, posta, apararea tarii inclusiv protectia frontierelor, autoritatile si instantele federale.

In comun, din bugetul federal si din bugetele landurilor sunt finantate extinderea, functionarea si activitatea stiintifica a institutiilor superioare de invatamant, ca si ameliorarea infrastructurii economice regionale. Din bugetele landurilor si din bugetele locale sunt finantate institutiile de invatamant, sanatate si protectie sociala, unitatile de gospodarie comunala, alte institutii si unitati organizate, care functioneaza pe langa autoritatile publice ale landurilor, orasenesti si comunale.

Reprezentantii Germaniei de Vest sunt unii dintre importantii semnatari ai Tratatului de la Roma in martie 1957, tratat prin care prin care partile contractante (Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda) au creat intre ele o comunitate economica europeana. Tratatul semnat in 1957 esle un document voluminos care cuprinde 248 de articole si 160 de pagini de anexe si protocoale, in care in cadrul primelor patru articole sunt definite obiectiile Comunitatii Economice Europene si principalele institutii care trebuiau create pentru a se asigura atingerea lor.

Germania este o tara cheie in Uniunea Europeana, care in anul 2000 a generat cel mai mare nivel pentru produsul intern brut, atingand o valoare de 2.040 bilioane euro. Germania reprezinta un model pentru multe alte state comunitare,care preiau anumite elemente sistemul sau fiscal.

In Germania, trasatura dominanta a repartitiei prelevarilor fiscale o constituie impartirea principalelor impozite intre urmatoarele nivele de administrare:

- nivelul central;

- nivelul regional, care este format din 3 regiuni si 8 regiuni care cuprind 28 de departamente sau districte regionale;

- nivelul local, format din districte regionale care cuprind 91 de orase importante si 237 de cantoane, ultimele cuprinzand 8.410 de comune mici.

Scopul repartitiei incasarilor fiscale pe trei niveluri in Germania este reprezentat de obiectivul echilibrarii nivelurilor fiscale si asigurarea unui nivel de trai armonios pe intregul teritoriu german.