1. Notiune si definitie. Datorita organizarii sale, statul este instrumentul de protectie a vietii si muncii cetatenilor sai, dar el este si protectorul spriritului national, care stapaneste pe fiecare cetatean. Pe langa drepturile fundamentale ale statului (dreptul de a legifera, dreptul de a distribui justitia) statul ar trebui sa fie un indrumator al vietii private. Astfel, pentru satisfacerea diverselor cerinte ale membrilor unei colectivitati umane (hrana, locuinta, trasport, cultura, sanatate, paza si ordine, asistenta sociala etc.), statul si colectivitatile locale pot infiinta anumite organisme, denumite serviicii publice. In literatura de specialitate, precum si in limbajul curent, notiunea de ,,serviciu public" este utilizata intr-un dublu sens, astfel: - in primul rand, se utilizeaza sensul organic, desemnand un organism, o persoana juridica, publica sau privata prin care se realizeaza o activitate care satisface un interes public ( general) - in al doilea rand, este folosit sensul material functional, prin care este desemnata activitatea desfasurata de organismul sau persoana juridica prestatoare a serviciului Doctrina din tara si strainatate a consacrat in decursul timpului mai multe definitii care coexista si astazi. O prima definire, cea clasica, datand de la inceputul secolului XX, considera ca serviciul public este acea activitate de interes general prestata exclusiv de persoane publice. Promotorii acestei definitii au fost specialisti francezi in dreptul public, conceptele lor fiind preluate de majoritatea tarilor europene. Astfel, profesorul Duguit definea serviciul public ca fiind ,,activitatea pe care guvernantii sunt obligati sa o presteze in interesul celor guvernati, cosiderand ca intr-un serviciu public sunt intrunite trei elemente: - o misiune considerata ca obligatorie pentru stat - un numar de agenti instituiti pentru a indeplini aceasta misiune - un oarecare numar de bunuri si fonduri destinate pentru realizarea acestei misiuni O alta teza s-a conturat in anul 1939, fiind impusa de dezvoltarea economico-sociala din acea vreme, faptul ca serviciile publice nu puteau fi prestate decat de persoanele publice. Coraborat cu dezvoltarea economica a perioadei si implicit cu necesitatea asigurarii unui numar sporit de servicii publice, statul si colectivitatile locale au fost nevoite sa incredinteze prestarea unor servicii catre persoanele private. Impusa de practica, doctrinarii au accepat ideea prestarii unor servicii de interes general si prin intermediul unor firme private, dar sub controlul aministratiei, intrucat se aprecia ca persoana privata exercita in astfel de situatii prerogativele puterii publice. M. Vararu vede serviciul public ca un element esential al organizarii statului modern. Crearea si functionarea serviciilor publice a schimbat, in timp, insasi structura piramidala a statului, care la inceput avea mai mult un caracter militar si politienesc, abuziv si arbitrar, rigid si conservator. ,, Statul suveran si despotic a fost silit, cu vremea, sa se adapteze nevoilor izvorate din noua orgazatiune si conceptiune data serviciilor sale publice." Pentru a fi in prezenta unui serviciu public sunt necesare urmatoarele conditii: - satisfacerea cerintelor membrilor societatii - infiintarea lor sa se faca prin acte de autoritate. Astfel, ministerele se infiinteaza prin lege, organele de specialitate din subordinea Guvernului se infiinteaza prin hotarare a Guvernului, iar cele din subordinea ministerelor prin ordin al ministrului. - activitatea lor se desfasoara in realizarea autoritatii de stat, personalul lor avand calitatea de functionar public - sunt persoane juridice, avand toate drepturile si obligatiile specifice acestora - mijloacele lor materiale sunt asigurate, fie prin subventii bugetare, fie prin venituri proprii De aceea, serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale, infiintata de autoritatile competente, cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale membrilor societatii, in regim de drept administrativ sau civil, in procesul de executare a legilor.
Anton Traileanu, Drept administrativ, Editia 3, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008 Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Volumul II, Editia 2, Editura ALL Beck, 2001 Dumitru Brezoianu, Dreptul administrativ si autoritatile publice in Romania, Bucuresti, 1995 Ioan Alexandru, Drept administrativ, Editura Omnia, Brasov, 1999 Ion Rusu, Drept administrativ, Editura Lumina-Lex, 2001 Mircea Preda, Tratat elementar de drept administrativ roman, Editia a III-a, Editura ALL Beck, 2001 Nicola Iordan, Drept administrativ, Editura Universitatii ,, Lucian Blaga", Sibiu, 2007 Valentin Prisacaru, Tratat de drept administrativ roman. Partea generala, Editura ALL Beck, Bucuresti, 1996 Verginia Vedinas, Drept administrativ si institutii politico-administrative, Editura Lumina- Lex, Bucuresti, 2002
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
