Resursele umane în contextul globalizării

Analiza la nivelul macro a proceselor economice, simultan cu abordarea lor dinamică, a conturat noi concepte, printre care și cele de creștere și dezvoltare economică. Din multitudinea de noțiuni utilizate pentru a investiga procesele macroeconomice, frecvența cea mai mare o au termenii de creștere, dezvoltare, progres tehnic, evoluția economică, ciclu economic etc. În ceea ce privește sensul atribuit termenilor amintiți, între diferiți autori există deosebiri, mai mari sau mai mici, dar și anumite puncte de convergență, care fac ca noțiunile respective să aibă caracter universal.

Creșterea economică se derulează într-un anumit cadru spațial și temporal. În timp, rezultatele macroeconomice pot înregistra, sub aspect cantitativ, creșteri, stagnări și chiar scăderi. Deci, creșterea economică nu trebuie înțeleasă ca fiind un proces liniar. Prin conținutul său, creșterea economică înseamnă o evoluție pozitivă, ascendentă a economiilor naționale,a diferitelor supersisteme internațional-mondiale, pe termen mediu și lung, dar care nu exclude oscilații conjuncturale, chiar și regrese economice temporale.

„Creșterea economică exprimă acele modificări ce au loc într-un anumit orizont de timp și într-un anumit spațiu, în sporirea dimensiunilor agregatelor macroeconomice pe locuitor, în strânsă legătură cu factorii lor determinanți.” ( Aglietta, M., 2002, p.133)

Factorul timp, variabilă a dezvoltării economice, implică relevarea a cel puțin două aspecte referitoare la creșterea economică, prin care analiza acesteia se adâncește, și anume: cât de lungă este perioada în care se realizează creșterea economică și cum evoluează indicatorii macroeconomici și populația totală în cadrul orizontului de timp luat în considerație. Factorul de timp devine semnificativ atât din perspectiva luptei cu raritatea resurselor, prin raționalitatea alegerilor, cât și al egalității șansei generațiilor, motivată de valoarea social-umană a speranței.

Dacă variația sporului de produse și servicii pe total și/sau pe locuitor se obține pe termen scurt, atunci avem de a face fie cu o expansiune economică, fie cu o recesiune economică. Abia când rezultatele macroeconomice pozitive se obțin pe termen mediu-lung, ele se constituie într-un proces de creștere economică*. Evoluția pe termen lung a rezultatelor macroeconomice, sub influența numeroșilor factori economici, politici, sociali, culturali, psihologici, naturaliecologici etc., imprimă economiei o mișcare ondulatorie, ciclică, în cadrul căreia, succesiv, se manifestă perioade de avânt, criză, depresiune, înviorare, stagnare.

Dezvoltarea economică surprinde simultan aspecte cantitative, calitative și structurale ale evoluției economice, în corelație cu evoluția demografică și problematica generală a omului, ca și cu evoluția echilibrului ecologic. Creșterea economică pune accent pe latura cantitativă a dezvoltării economice, în special pe producția de bunuri și servicii, pe când dezvoltarea economică se referă și la schimbări din economie asupra nivelului de trai, a modului de viață, de gândire și de comportament al oamenilor, asupra eficienței utilizării resurselor.

Ideea de bază ce definește dezvoltarea economică este cea de schimbare, de transformare a structurilor din economie, a comportamentului sistemului economic, a raportului dintre activitățile umane și mediul înconjurător, din perspectiva compatibilității raționalității alegerilor cu siguranța condițiilor acestora asupra vieții natural-umane.

Conceptul de dezvoltare economică este multidimensional.

Dezvoltarea economică implică în sine creșterea economică; nu există proces de dezvoltare economică fără o creștere a rezultatelor macroeconomice pe termen lung. Pentru a se transforma însă în proces de dezvoltare economică, creșterea trebuie să fie însoțită de transformări cantitativstructurale pozitive în economie, în modul de trai și în calitatea vieții oamenilor. Din perspectiva egalității șanselor generațiilor, orizontul de timp de apreciere a rezultatelor macroeconomiei se suprapune pe perioada activă din speranța medie de viață unde se manifestă contribuția la creștere și se pun bazele economisirii și acumulării pentru viitor. Relația creștere-dezvoltare economică este o relație mediată, de la parte spre întreg: creștere economică-dezvoltare economică-progres economic-progres social.

Noțiunea de dezvoltare economică se referă, cu deosebire, la progresele realizate în raporturile dintre agenții economici și mediul economic al acestora (micro, macro și mondoeconomic), la structurile nu numai tehnice, ci și sociale și culturale ale producției și economiei în totalitatea sa. Acest mod de a concepe dezvoltarea economică oferă posibilitatea teoriei și practicii să abordeze fenomenele de bază ale realității economice și mijloacele de dinamizare ale acesteia, circumscrise noțiunii de progres economic și social.

„Pe fondul dezvoltării economice se desfășoară, în timp și spațiu, procesul creșterii economice. Prin urmare, raportul dintre creșterea economică și dezvoltarea economică este unul de la parte la întreg. Orice dezvoltare economică presupune și o creștere economică, dar nu orice creștere economică înseamnă și o dezvoltare economică.” (Wyplosz, C., 2002, p 86)

Modele de creștere economică

Modelarea creșterii economice se referă la elaborarea și utilizarea de modele economico-matematice, fie în scop teoretic, de descriere și explicare, fie în scop pragmatic, de previzionare și dirijare a procesului creșterii economice. Modelele de creștere economică sunt, prin excelență, reprezentative pentru valențele multiple ale aplicării metodei modelării în știința și practica economică. Ele reprezintă formalizarea, în expresie matematică, prin funcții și parametri specifici, a relațiilor dintre factorii și rezultatele procesului de creștere economică, punând în evidență mecanismele, intensitatea și tendințele acestuia.

„Elementele definitorii pentru caracterizarea modelelor de creștere economică sunt următoarele:”( Ciobanu, 2005, pp. 163-164)

a) modele macroeconomice, acoperind ansamblul spațiului economic național. În acest sens, se remarcă faptul că această clasă de modele operează cu indicatori macroeconomici de efort și de rezultate și, de asemenea, reflectă structura și funcționalitatea de ansamblu a sistemului economic;