Impozitarea este impunerea de taxe sau contributii mandatare fata de guvern, pentru obtinerea de resurse reale sau activitati guvernamentale. Venitul poate fi obtinut prin impozitare, prin imprumut, prin impunerea de tarife pentru serviciile prestate sau din activitati economice. Impozitarea reprezinta 90% din totatul veniturilor guvernamentale. Principiile impozitarii pot fi definite drept pareri si sisteme si cuprinzatoare referitoare la impozitare. Adam Smith, 4 principii: Cetatenii unui stat trebuie sa contribuie la sustinerea guvernului; Impozitul pe care trebuie sa iil plateasca fiecare cetatean trebuie sa fie sigur, nu arbitrar; Fiecare impozit trebuie incasat la timpul sau la modul cel mai convenabil pentru contribuabil; Fiecare impozit ar trebui sa laase oamenilor mai mult decat adduce el in visteria publica. Scoala germana, sec XIX, principia in cadrul domeniilor: Impozitul ca venit la bugetul guvernamental; Etica si bunastare; Politica economica; Cadru legal si administrativ Scoala Americana, sec XX, un sistem fiscal: Nu trebui sa distorsioneze optima alocare de factori de productie in pietele eficiente; Trebuie sa fie correct; Trebuie sa fie stabilizator autmat flexibil; Clar, transparent si definitiv; Trebuie sa furnizeze o colectare necostisitoare Principiile fiscal pot fi impartite in echitabile si eficiente sau pozitive(se refera la efectele impozitarii, abordare tehnica) si la valori(se refera la politica de taxe, adordare normativa) Echitatea- distribuirea intre cetateni a costurii bunurilor si serviciilor publice.Nu exista o modalitate egala de distribuire a acestor costruri care sa ii satisfaca pe toti cetatenii.Dar exista 2 principii: principiul posibilitatilor de plata si pirnicpiul beneficiului. Principiul posibilitatilor de plata- impozitele trebuie sa fie distbuite in conformitate cu posibilitatea de plata a cetatenilor.Impzitarea deplaseaza resursele de la folosul privat la public. Acest transfer depinde de cati bani ii mai raman platitorului dupa plata impozitului. Principiul echitatii orizontale- indivizii aflati in situatii similare trebuie tratati in mod similar iar cei aflati in situatii sensibile egale trebuie tratati in mod egal.Principiul sugereaza ca ratele de impozitare trebuie pune in raport direct cu venitul si averea. Principiul echitatii verticale- afirma ca cei ingelai intre ei trebuie tratati inegal Impozit progresiv- daca rata medie de impozitare creste odata cu venitul, sistemul este progresiv( venit mai mare impozit mai mare); daca scade este regresiv(impozit mai scazut in randul grupurilor cu posibiitati mai mari, decat in randul celor cu posibilitati mai mici). Impozit proportional- ratele sunt aceleasi in toate grupurile. Principiul beneficiului - obligatile fiscale trebuie sa se bazeze pe beneficiile primate in urma benficiului realizat din folosirea serviciior publice. Nu permite functia redistributive a politicii fiscale. Impzitarea bazata pe beneficii primate stabileste impozitarea in functie de suma pe care contribuabilii sunt dispusi sa o plateasca pentru serviciile publice.Aceasta suma depinde de venit Neajunsuri: 1. Nota de plata a fiecarui individ trebuie egalizata cu totalul beneficiilor reale, primate de individ in urma furnizarii de servicii publice si acest lucru este insulator. 2. Impozitul pe beneficiu trebuie sa fie proportional cu benficiile totale. In cadrul serviciilor publice generale regula beneficiul este lipsita de sens, daca nu I se da o apare practica in cadrul legislativ.El stipuleaza ca beneficiarii unui program de cheltuieli guvernamentale ar trebui sa plateasca pentru el.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).