Primarul ca autoritate publică

Un primar (din latinescul primarius, însemnând primul, principalul) este un politician care are rolul de autoritate executivă oficială a municipalității. În lume există o varietate de legi locale și obiceiuri în ceea ce privește puterile și responsabilitățile primarului, cât și în privința metodelor de a ajunge primar.

Astăzi, primarul este autoritatea executivă a administratiei publice locale care îndeplinește în același timp și rolul de reprezentant al statului în relațiile cu persoane fizice și juridice din țară și din străinătate, precum și în justiție, în unitatea administrativ teritorială în care a fost ales.

Funcția de primar este o funcție tradiționala în administrația locală românească, ea avăndu-și sorgintea în Legea comunelor din 1864. Prin această lege s-a impus soluția alegerii consiliului comunal și a primarului de către locuitorii comunei, în baza votului cenzitar. Primarul era „magistratul comunal”, cel căruia legea îi încredința întreaga administrație a comunei, dar și delegatul puterii centrale la acea vreme. În mediul rural, el trebuia confirmat de prefect, iar în mediul urban, el era numit de domn, dintre primii trei consilieri care au întrunit cele mai multe voturi.

Prin modificările care au survenit, Legea comunală din 1904 a statuat că „Primarul era ales de către consilierii dintre membrii cu știință de carte” și confirmat de prefectul județului. Astfel, primarul își desfășura activitatea sub controlul direct al Consiliului, făcând acte de administrație propriu-zisă și acte de poliție comunală. Orice acțiune care depăsea competența primarului sau leza comuna, putea fi reclamată de către orice cetățean, prefectului. Prefectul avea competența de a-l sancționa disciplinar pe primar prin anularea actelor acestuia, „suspendare” sau „revocare” din funcție.

1. Dispozitii generale.

Potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 legea administrației publice locale, republicată: „Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei sau orașului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.”

Comunele, orașele și municipiile au câte un primar cu excepția municipiilor reședință de

județ și a sectoarelor Municipiului București care au câte doi viceprimari, iar Municipiul

București are un primar și 4 viceprimari.

Primarii sunt aleși în condițiile legii privind alegerile locale nr. 70/1991 și a legii administrației publice locale nr. 69/1991. Mandatul primarului este de 4 ani și începe în momentul depunerii jurământului în fața consiliului local, începând în condiții normale la momentul depunerii jurământului noului primar ales dupa 4 ani. El poate fi prelungit în caz de situație de război sau catastrofă prin lege organică.

Primarul este o autoritate administrativă executivă, ce reprezintă comuna sau orașul în relațiile sale exterioare, inclusiv cu cetățenii, persoane fizice sau juridice, române sau străine. Primarul și primarul general al capital sunt șefii adiminstrației publice locale și răspund în fața Consiliului de buna funcționare a acestuia. Semnul distinctiv al primarului este o eșarfă în culorile drapelului național, purtarea acestuia la solemnități, recepții, ceremonii publice și oficierea căsătoriei este obligatorie.