Paternul de dezvoltare a localității Gura Humorului

Oraşul Gura Humorului îşi trage numele de la aşezarea sa la gura de vărsare a pârâului Humor în râul Moldova. Declarată oraş începând cu anul 1904, fapt ce i-a înlesnit dezvoltarea, localitatea este atestată în documentele scrise medievale emise de cancelaria Moldovei, încă de la începutul secolului XV (1415), când vornicul Oană a întemeiat vechea mănăstire a Humorului, la o distanţă de 6 km de actualul oraş

La 10 septembrie 1782, în Gura Humorului este mutat comandamentul militar austriac, care construiește aici o fortăreață. La 10 octombrie 1782, sediul trupelor de graniță se mută la Gura Humorului.

După anul 1800, în localitate încep să se stabilească germani, poloni, evrei, ucraineni, întemeind, în 1835, colonia cu numele „Bori” (întâlnit și sub forma de Boureni). Conform recensământului efectuat în 1930, populația satului Bori se ridica la 267 locuitori. Toți locuitorii erau germani (100,0%). Din punct de vedere confesional, toți locuitorii erau romano-catolici (100,0%). În 1835 localitatea este legată telegrafic cu Viena.

În timpul ocupației austriece, Gura Humorului crește ca importanță, fiind ridicat pe rând la rangul de târgușor și centru administrativ-teritorial (1820), apoi la cel de târg (1880) și capitală de district (1893), iar în cele din urmă, în anul 1904, primește statutul de oraș.

În perioada interbelică orașul este reședința plasei Homorului în cadrul județului Câmpulung.

2. Factori care au influențat în timp dezvoltarea localității

Oraşul Gura Humorului a fost atestat ca staţiune turistică de interes naţional prin Hotărârea de Guvern Nr. 114/2005 publicată în Monitorul Oficial 178 din 01.03.2005. Reatestarea ca staţiune turistică de interes naţional a fost făcută în anul 2008 cu respectarea normelor prevăzute de Hotărârea Nr. 852/2008 pentru aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a staţiunilor turistice

Oraşul Gura Humorului este situat în depresiunea intramontană cu acelaşi nume, dezvoltată la confluenţa Moldovei cu râul Humor, la o altitudine de 490 m, între culmile împădurite ale Obcinei Mari, Obcinei Voroneţului şi Obcinei Humorului.

Accesul în localitate se realizează şi feroviar, pe magistrala 502, Gura Humorului fiind staţie pe reţeaua feroviară Suceava - Vatra Dornei.

Turismul oraşului beneficiază de faptul că localitatea se află pe traseul turistic de la E la V - DN 17 Suceava -Vatra Dornei -Cluj din care se desprind majoritatea acceselor spre obiectivele turistice din zonă.Turismul în zona oraşului Gura Humorului constituie una din priorităţile de dezvoltare a regiunii Bucovina, investiţiile în acest domeniu constituindu-se într-o prioritate a Planului Naţional de Dezvoltare a României.

Ţinutul Bucovinei înglobează pagini de istorie, tradiţii şi obiceiuri străvechi, monumente unice şi meşteşuguri specifice, ctitorii medievale care atestă o permanenţă spirituală şi istorică a locuitorilor acestor meleaguri.

Oraşul se încadrează în “Zona Mănăstirilor Bucovinei” ce cuprinde Obcinile Bucovinei între văile Sucevei şi Moldoviţei, străbătută de trei drumuri turistice dispuse în circuit, cu legături bune cu zonele turistice limitrofe.

Situat în centrul geografic al judeţului Suceava, Gura Humorului deţine o poziţie strategică pentru accesarea tuturor traseelor turistice ce au ca scop vizitarea mănăstirilor cu frescă exterioară şi a celorlalte obiective din această parte de ţară.

În acest teritoriu se află cele mai valoroase monumente de arhitectură medievală: Voroneţ, Humor, Arbore, Moldoviţa, Suceviţa, care prin valoarea incontestabilă a picturilor exterioare fac parte din patrimoniul culturii universale, incluse în evidenţa UNESCO. Fiecare dintre acestea are o culoare dominantă (“albastru de Voroneţ”, “roşu de Humor”) şi prezintă scene unice prin compoziţia lor grafică, de natură religioasă sau care oglindesc monumente din istoria Europei.

Dezvoltarea oraşului Gura Humorului ar trebui să se bazeze, conform studiului realizat în cadrul strategiei, pe potenţialul turistic al oraşului, atât prin existenţa mănăstirilor cu valoare istorică, culturală şi religioasă, a facilităţilor de agrement, a cadrului natural, a tradiţiilor şi obiceiurilor specifice, dar şi prin infrastructura turistică deja existentă.

Ansamblul mănăstiresc este format din patru obiective: Biserica "Adormirea Maicii Domnului” şi "Sf. Gheorghe"- construită în 1530

Ruinele caselor mănăstireşti - datând din sec. XVI -XVIII Turnul clopotniţă - datând din sec. XIX Turnul lui Vasile Lupu - construit în 1641

Muzeul obiceiurilor populare din bucovina- muzeul a fost înfiinţat în anul 1958 prin strădania învăţătorului constantin scorţaru. concepută iniţial ca muzeu raional, instituţia s-a dezvoltat în timp, devenind un muzeu etnografic reprezentativ pentru zona etnografică humor.

Tematica este ilustrativă pentru obiceiurile calendaristice bucovinene, principalele momente reprezentate fiind obiceiurile de Sfântul Andrei, obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou, obiceiurile specifice de primăvară - începuturile de an agrar şi apicol - obiceiurile pascale, obiceiurile de peste vară şi obiceiurile pastorale.