Notiunea de cetatenie se afla in stransa legatura cu o colectivitate umana organizata statal. Oamenii pot fi cetateni ai unui stat sau altui, si nu cetateni in general. De aceea atunci cand se analizeaza notiunea de cetatenie, sunt avute in vedere doua sensuri ale cuvantului:
-Un sens juridic , ce priveste drepturi si obligatii juridice
-Un sens politic , de apartenenta a individului la o colectivitate umana , popor , natiune.
Analizand sensul juridic al cuvantului vom constata ca cetatenia este o institutie juridica, un ansamblu de norme ce reglementeaza modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei , drepturile si obligatiile ce revin cetatenilor etc Din calitatea de cetatean se naste calitatea de subiect de drepturi, capacitatea juridica a unei personae. Avem in vedere ca orice persoana are anumite drepturi si obligatii, oriunde s-ar afla la un moment dat, insa nu trebuie omis faptul ca cel care este cetatean al statului in care se gaseste , unde are domiciliul statornic , are in plus cateva drepturi si obligatii. Dar nu numai persoana , cetateanul are ceva in plus ci si statul de care apartine acesta are ceva in plus. Statul are drepturi si obligatii suplimentare fata de propriul cetatean.
Cetatenia reprezinta o legatura juridica, politica si morala intre individ si stat, acesta din urma fiind inteles ca institutia politica cea mai inalta a unei colectivitati umane, popor, natiune. Aceasta legatura tripla juridico-politico-morala este una permanenta, nu conjuncturala ; ea da nastere unor drepturi si obligatii care se manifesta atat in interiorul granitelor statale permanente cat si in exteriorul acesteia, oriunde s-ar afla cetateanul la un moment dat.
Chiar Constitutia Romaniei stabileste expres acest fapt prin actualul art.17 intitulat "Cetatenii romani in strainatate", care dispune ca cetatenii romani se bucura de protectia statului roman si trebuie sa-si indeplineasca obligatiile, cu exceptia celor ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara. Rezulta ca oriunde se gaseste un cetatean roman, statul are drepturi si obligatii referitoare la persoana respectiva. Am putea face precizarea ca preocuparea statului roman pentru proprii sai cetateni este una permanenta si dinamica ; spre exemplu, cel care trebuie sa faca dovada ca statul unde doreste sa se stabileasca si sa-i devina cetatean este de acord ; altfel, statul roman nu poate aproba renuntarea la cetatenia romana.
Cetatenia romana nu se bazeaza doar pe o legatura juridico-politico-morala, ci are la baza si alte elemente definitorii decurgand din realitatile istorice, social-economice, culturale dintre persoanele fizice ce formeaza natiunea romana, pentru ca poporul roman si natiunea romana s-au format in cursul unei indelungate perioade istorice, intre cetatenii romani exista puternice relatii specifice unei comunitati, inclusiv de afectivitate, iar in raport cu statul oamenii au concepte comune, integratoare. Raportul de cetatenie da nastere la fidelitate, armonie, patriotism, devotament fata de binele comun si de interesul general. Nu intamplator, strainul sau apatridul care doreste acordarea cetateniei romane este obligat sa cunoasca limba romana si sa posede notiuni suficiente de cultura si civilizatie romaneasca in masura sa-l ajute sa se integreze rapid si deplin in viata sociala.
Definitia cetateniei romane
Cetatenia romana este acea calitate a persoanei fizice ce exprima relatiile permanente, social economice, politice si juridice dintre persoana fizica si stat, dovedind apartenenta sa la statul roman si atribuind persoanei fizice posiblitatea de a fi titularul tuturor drepturilor si indatoririlor prevazute de Constitutie si de legile Romaniei.
Moduri de dobandire a cetateniei romane
Regula general admisa inca din antichitate cu privire la dobandirea cetateniei se baza pe doua principii: ius sangvinus ( dreptul sangelui) si ius soli ( ius loci ) dreptul locului unde a avut loc nasterea persoanei. Cele doua principii au valoare de originalitate in dobandirea cetateniei, cu timpul apelandu-se si la alte moduri sau utilizandu-se un sistem mixt. Legea romana stabileste 4 moduri pentru dobandirea cetateniei romane.
1.Dobandirea cetateniei romane prin nastere
Este un mod originar, permanent conscarat de legislatie. Potrivit acestui principiu copilul care se naste din parinti cetateni romani dobandeste cetatenia romana. Acest mod se mentine chiar si atunci cand numai unul dintre parinti este roman iar celalalt are o alta cetatenie sau este apatrid. Locul nasterii nu prezinta relevanta juridca. Daca celalalt parinte este cetatean al altui stat si potrivit legislatiei statului respective se aplica aceleasi reguli ca in leg
Ion Corbeanu, Maria Corbeanu
Drept constitutional si institutii publice
Editura Lumina Lex, Bucuresti 2004
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
